MACHIAVERLẤC, machiaverlâcuri, s. n. (Înv.) Machiavelism. [Pr.: -chi-a-] – Machiavelli (n. pr.) + suf. -lâc.

MACHIAVERLẤC, machiaverlâcuri, s. n. (Rar) Machiavelism. [Pr.: -chi-a-] – Machiavelli (n. pr.) + suf. -lâc.

MACHIAVERLÎ́C, machiaverlîcuri, s. n. (Rar) Machiavelism; șiretlic, tertip. Ești tare, stimabile, la machiaverlîcuri. CARAGIALE, O. I 111. – Pronunțat: -chi-a-.

machiaverlấc (înv.) (-chia-) s. n., pl. machiaverlấcuri

MACHIAVERLÂC s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.

*machiavelízm n. Sistema politică a luĭ Machiavelli († 1527), după cartea căruĭa un suveran trebuĭe să guverneze une-orĭ și cu perfidie și tiranie. Fig. Purtare perfidă (vulg. machiaverlîc).

machiaverlîc s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.