MACHIAVELÍSM, (2) machiavelisme, s. n. 1. Sistemul politic al lui Machiavelli. 2. Comportare, acțiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credință. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.

MACHIAVELÍSM s. n. Comportare, acțiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credință. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.

MACHIAVELÍSM s. n. Acțiune lipsită de scrupule (caracteristică politicii regimurilor exploatatoare); comportare de rea-credință, perfidă. – Pronunțat: -chi-a-.

machiavelísm (-chia-) s. n., (fapte) pl. machiavelísme

machiavelísm s. n. (sil. -chi-a-), (fapte) pl. machiavelísme

MACHIAVELÍSM s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.

MACHIAVELÍSM s.n. Teorie politică expusă de Machiavelli; politică ce uzează de orice fel de mijloace pentru a-și atinge scopurile. ♦ Purtare lipsită de scrupule; reacredință, perfidie, viclenie. [Pron. -chi-a-. / < it. machiavellismo, fr. machiavélisme, cf. Machiavelli – om politic, scriitor și istoric italian].

MACHIAVELÍSM s. n. 1. sistemul politic al lui Machiavelli. 2. (fig.) conduită lipsită de scrupule; rea-credință, perfidie, viclenie. (< fr. machiavélisme, it. machiavellismo)

MACHIAVELÍSM n. 1) Politică bazată pe mijloace perfide (până la cele mai violente, crude și diabolice) pentru a-și atinge scopul. /<fr. machiavélisme, it. machiavellismo

machiavelism n. 1. sistemă politică a lui Machiavel, bazată pe rea credință și tiranie; 2. vicleșug, perfidie. [V. Machiavel].

*machiavelízm n. Sistema politică a luĭ Machiavelli († 1527), după cartea căruĭa un suveran trebuĭe să guverneze une-orĭ și cu perfidie și tiranie. Fig. Purtare perfidă (vulg. machiaverlîc).

machiavelism s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.