MACHIÁ, machiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) farda (minuțios, cu artă); a(-și) face machiajul (pentru scenă). [Pr.: -chi-a] – Din fr. maquiller.

MACHIÁ, machiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) farda (minuțios, cu artă); a(-și) face machiajul (pentru scenă). V. grima. [Pr.: -chi-a] – Din fr. maquiller.

MACHIÁ, machiez, vb. I. Tranz. A da cuiva (mai ales unui actor) o anumită înfățișare, cu ajutorul fardului; a grima. V. farda. – Pronunțat: -chi-a.

machiá (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 machiáză, 1 pl. machiém (-chi-em); conj. prez. 3 să machiéze; ger. machiínd (-chi-ind)

machiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. machiéz, 3 sg. și pl. machiáză, 1 pl. machiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. machiéze; ger. machíind (sil. chi-ind)

MACHIÁ vb. 1. v. farda. 2. v. grima.

A (se) machia ≠ a (se) demachia

MACHIÁ vb. I. tr., refl. A(-și) da feței o anumită înfățișare cu ajutorul fardurilor; a (se) grima. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. maquiller].

MACHIÁ vb. tr., refl. a(-și) face machiajul; a (se) grima. (< fr. maquiller)

A MACHIÁ ~éz tranz. 1) (fața, buzele) A da cu fard; a farda. 2) (mai ales actori) A da cu fard ca să capete o altă înfățișare; a preschimba prin fardare. [Sil. ma-chi-a] /<fr. maquiller

MACHIA vb. 1. a (se) farda, a (se) vopsi, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a (se) grima. (A ~ un actor.)

machia, machiez v. t. (intl.) a bate foarte rău, a desfigura.