Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru macerare

MACER├ü, macerez, vb. I. Tranz. A ╚Ťine un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme ├«ndelungat─â ├«ntr-un solvent pentru a-i dizolva p─âr╚Ťile solubile. ÔÖŽ Refl. A elimina particulele solubile prin men╚Ťinerea ├«ndelungat─â ├«ntr-un solvent. ÔÇô Din fr. mac├ęrer.
MACER├üRE, macer─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) macera; macera╚Ťie. ÔÇô V. macera.
MACER├ü, macerez, vb. I. Tranz. A ╚Ťine un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme ├«ndelungat─â ├«ntr-un solvent pentru a-i dizolva p─âr╚Ťile solubile. ÔÖŽ Refl. A elimina particulele solubile prin men╚Ťinerea ├«ndelungat─â ├«ntr-un solvent. ÔÇô Din fr. mac├ęrer.
MACER├üRE, macer─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) macera; macera╚Ťie. ÔÇô V. macera.
MACER├ü, macerez, vb. I. Tranz. A ╚Ťine un corp vreme ├«ndelungat─â ├«ntr-un lichid, la rece, pentru a-l face s─â elimine particulele solubile. V. dizolva. Macer├«nd trandafiri ├«n alcool se poate extrage parfum.
MACER├üRE, macer─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a macera ╚Öi rezultatul ei.
macerá (a ~) vb., ind. prez. 3 macereáză
maceráre s. f., g.-d. art. macerắrii; pl. macerắri
macer├í vb., ind. prez. 1 sg. macer├ęz, 3 sg. ╚Öi pl.macere├íz─â
maceráre s. f., g.-d. art. macerării; pl. macerări
MACERÁ vb. (pop.) a (se) plămădi, (reg.) a (se) mocni. (Frunzele se ~ în alcool.)
MACER├üRE s. macera╚Ťie, (pop.) pl─âm─âdeal─â. (Proces de ~ a unor fructe.)
MACER├ü vb. I. tr. A l─âsa un corp mai mult timp ├«ntr-un lichid la temperatura obi╚Önuit─â spre a-i dizolva p─âr╚Ťile solubile. ÔÖŽ refl. (Despre corpuri) A elimina particulele solubile (prin men╚Ťinerea ├«ntr-un lichid). [< fr. mac├ęrer, cf. lat. macerare].
MACER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a macera; macera╚Ťie. [< macera].
MACER├ü vb. I. tr. a l─âsa un corp, o plant─â mai mult timp ├«ntr-un lichid, spre a-i dizolva p─âr╚Ťile solubile. II. refl. (despre corpuri) a elimina particulele solubile (prin men╚Ťinerea ├«ntr-un lichid); (med.; despre ╚Ťesuturi) a se dezintegra. (< fr. mac├ęrer, lat. macerare)
A MACER├ü ~├ęz tranz. (plante, fructe, flori etc.) A men╚Ťine timp ├«ndelungat ├«ntr-un solvent pentru a ob╚Ťine modificarea calit─â╚Ťilor fizice. /<fr. mac├ęrer
*macera╚Ťi├║ne f. (lat. macer├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a macera o subtun╚Ť─â, infuziune cu ap─â rece. Pin ext. Cur─â╚Ťirea lent─â a fonte─ş topite l─âsate ├«n lini╚Öte. Fig. Mortifica╚Ťiune, chinuirea corpulu─ş crez├«nd c─â asta ├«─ş place lu─ş Dumneze┼ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*macer├ęz v. tr. (lat. m├ícero, -├íre). ╚Üin o substan╚Ť─â (de ex., o plant─â) ├«ntrÔÇÖun lichid rece ca p─âr╚Ťile solubile s─â treac─â ├«n lichid: acest sirop e f─âcut din coj─ş de portocale macerate. Fig. Chinu─şesc trupu ca s─â-─ş plac lu─ş Dumneze┼ş, cum f─âcea┼ş fanatici─ş ├«n evu medi┼ş.
MACERA vb. (pop.) a (se) plămădi, (reg.) a (se) mocni. (Frunzele se ~ în alcool.)
MACERARE s. macera╚Ťie, (pop.) pl─âm─âdeal─â. (Proces de ~ a unor fructe.)
MACER├ü vb. I. ├Än gastronomie, a acoperi un aliment cu un lichid (alcool, lichior, vin, sirop) aromatizat ╚Öi a-l l─âsa, mai mult sau mai pu╚Ťin timp, pentru a se impregna de arom─â.

Macerare dex online | sinonim

Macerare definitie

Intrare: macera
macera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: macerare
macerare substantiv feminin