macerare definitie

2 intrări

21 definiții pentru macerare

MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ține un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părțile solubile. ♦ Refl. A elimina particulele solubile prin menținerea îndelungată într-un solvent. – Din fr. macérer.
MACERÁRE, macerări, s. f. Acțiunea de a (se) macera; macerație. – V. macera.
MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ține un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părțile solubile. ♦ Refl. A elimina particulele solubile prin menținerea îndelungată într-un solvent. – Din fr. macérer.
MACERÁRE, macerări, s. f. Acțiunea de a (se) macera; macerație. – V. macera.
MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ține un corp vreme îndelungată într-un lichid, la rece, pentru a-l face să elimine particulele solubile. V. dizolva. Macerînd trandafiri în alcool se poate extrage parfum.
MACERÁRE, macerări, s. f. Acțiunea de a macera și rezultatul ei.
macerá (a ~) vb., ind. prez. 3 macereáză
maceráre s. f., g.-d. art. macerắrii; pl. macerắri
macerá vb., ind. prez. 1 sg. maceréz, 3 sg. și pl.macereáză
maceráre s. f., g.-d. art. macerării; pl. macerări
MACERÁ vb. (pop.) a (se) plămădi, (reg.) a (se) mocni. (Frunzele se ~ în alcool.)
MACERÁRE s. macerație, (pop.) plămădeală. (Proces de ~ a unor fructe.)
MACERÁ vb. I. tr. A lăsa un corp mai mult timp într-un lichid la temperatura obișnuită spre a-i dizolva părțile solubile. ♦ refl. (Despre corpuri) A elimina particulele solubile (prin menținerea într-un lichid). [< fr. macérer, cf. lat. macerare].
MACERÁRE s.f. Acțiunea de a macera; macerație. [< macera].
MACERÁ vb. I. tr. a lăsa un corp, o plantă mai mult timp într-un lichid, spre a-i dizolva părțile solubile. II. refl. (despre corpuri) a elimina particulele solubile (prin menținerea într-un lichid); (med.; despre țesuturi) a se dezintegra. (< fr. macérer, lat. macerare)
A MACERÁ ~éz tranz. (plante, fructe, flori etc.) A menține timp îndelungat într-un solvent pentru a obține modificarea calităților fizice. /<fr. macérer
*macerațiúne f. (lat. macerátio, -ónis). Acțiunea de a macera o subtunță, infuziune cu apă rece. Pin ext. Curățirea lentă a fonteĭ topite lăsate în liniște. Fig. Mortificațiune, chinuirea corpuluĭ crezînd că asta îĭ place luĭ Dumnezeŭ. – Și -áție și -áre.
*maceréz v. tr. (lat. mácero, -áre). Țin o substanță (de ex., o plantă) într’un lichid rece ca părțile solubile să treacă în lichid: acest sirop e făcut din cojĭ de portocale macerate. Fig. Chinuĭesc trupu ca să-ĭ plac luĭ Dumnezeŭ, cum făceaŭ fanaticiĭ în evu mediŭ.
MACERA vb. (pop.) a (se) plămădi, (reg.) a (se) mocni. (Frunzele se ~ în alcool.)
MACERARE s. macerație, (pop.) plămădeală. (Proces de ~ a unor fructe.)
MACERÁ vb. I. În gastronomie, a acoperi un aliment cu un lichid (alcool, lichior, vin, sirop) aromatizat și a-l lăsa, mai mult sau mai puțin timp, pentru a se impregna de aromă.

macerare dex

Intrare: macera
macera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: macerare
macerare substantiv feminin