MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s. m., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român.

MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s. m., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român.[1]

MACEDOROMÎ́N2, -Ă, macedoromîni, -e, s. m. și f. Aromîn.

MACEDOROMÎ́N1, -Ă, macedoromîni, -e, adj. Care ține de macedoromîni; care provine de la macedoromîni.

macedoromấn adj. m., s. m., pl. macedoromấni; adj. f. macedoromấnă, pl. macedoromấne

macedoromân s. m., adj. m. român

MACEDOROMÂN s., adj. 1. s. v. aromân. 2. adj. v. aromânesc.

MACEDOROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de macedoromâni; propriu macedoromânilor; aromân. /macedoăneanî + român

MACEDOROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația românească din sudul Peninsulei Balcanice; aromân. /macedoăneanî + român

Macedo-Români m. pl. V. Armâni.

MACEDOROMÂN s., adj. 1. s. aromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromân, aromânesc, (rar) macedonean. (Populația ~.)

MACEDOROMÂNCĂ s. aromâncă. (O ~ din Albania.)

MACEDOROMẤN, -Ă adj. și s. m. (< Macedonia + român): 1. termen folosit în sintagmele dialect macedoromân și idiom macedoromân (v.). 2. (substantivat) locuitor de origine română din Macedonia, provincie din Peninsula Balcanică, devenită stat național după destrămarea fostei Federații Iugoslave. Se consideră că macedoromânii (aromânii) sunt o ramură directă a străromânilor (protoromânilor) desprinsă din trunchiul comun odată cu venirea slavilor în Balcani, (v. aromấn și dialéct).