MACÁT, macaturi, s. n. (Pop.) Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. [Pl. și: macate] – Din tc. makat.

MACÁT, macaturi, s. n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. – Din tc. makat.

MACÁT, macaturi, s. n. (Astăzi rar) Cuvertură de pat, de obicei cu broderii sau înflorituri. Două sofale late de cîte un stînjen... așternute cu macaturi roșii de Smirna. CAMIL PETRESCU, O. I 261. În colțul din fund și dinspre dreapta, patul cu macat de lăvicer. HOGAȘ, M. N. 137. Tot într-acea odaie era și patul Chiajnei, acoperit cu un macat de piei de urs. ODOBESCU, S. I 131.

macát (pop.) s. n., pl. macáturi / macáte

macát s. n., pl. macáturi

macát (macaturi), s. n. – Cuvertură. – Mr. măcate. Tc. macad (Șeineanu, II, 240; Lokotsch 1370; Ronzevalle 163), din arab. mak’ad „loc de stat”, pentru a se familiariza, în Orient se primește un loc pe patul turcesc; cf. ngr. μαϰάτι, bg., sb., pol. makat.

MACÁT ~uri n. Cuvertură subțire, de lână sau de bumbac, brodată. /<turc. makat

macat n. acoperemânt de pat. [Turc. MAKAT].

macát n., pl. urĭ și e (turc. makat, d. ar. mak’ád; ngr. makáti, bg. sîrb. makat; pol. makat, covor). Învălitoare supțire de pat în timpu zileĭ.