macaroană definitie

13 definiții pentru macaroană

MACAROÁNĂ, macaroane, s. f. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă de fabricație industrială, în formă de tuburi lungi și subțiri (goale pe dinăuntru). – Din ngr. makarónia. Cf. it. maccherone.
MACAROÁNĂ, macaroane, s. f. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă de fabricație industrială, în formă de tuburi lungi și subțiri (goale pe dinăuntru). – Din ngr. makarónia. Cf. it. maccherone.
MACAROÁNĂ, macaroane, s. f. (Mai ales la pl.) Paste făinoase în formă de tuburi lungi și subțiri. Dintr-o budincă de macaroane domnu Iohan își scoase și mîncă cu aceeași lăcomie. SADOVEANU, O. VIII 66. Vom mînca parmezan cu macaroane. NEGRUZZI, S. III 70.
macaroánă s. f., g.-d. art. macaroánei; pl. macaroáne
macaroánă s. f., g.-d. art. macaroánei; pl. macaroáne
MACAROÁNĂ s.f. (Mai ales la pl.) Paste făinoase în formă de tubușoare lungi și subțiri. [Cf. ngr. macaronia, it. maccheroni].
MACAROÁNĂ s. f. (pl.) paste făinoase în formă de tuburi lungi și subțiri. (< macaron/ic/ + -adă)
MACAROÁNĂ ~e f. mai ales la pl. Produs alimentar în formă de tuburi lungi și subțiri, care se consumă fierte. /<ngr. makarónia
macaroane f. pl. pastă de făină fină, potrivită în țevi lungi și găunoase (mâncare favorită a Italienilor).
*macaroánă (oa dift.) f., pl. e (ngr. makarónĭa, d. it. maccheroni, ven. macaroni, pl.). Cocă (pastă de făină) prefăcută în fire lungĭ și groase (saŭ și în cilindre cave) care, drese cu unt și brînză, se ferb și se mănîncă. Mold. nord (fr. macaron). Picromigdală. V. fidea.
*picromigdálă f., pl. e (ngr. pikramýgdalon, migdală amară). Munt. Prăjitură în formă de turtă mică făcută din albuș de oŭ, zahăr și migdale orĭ alune pisate. – Vulg. pricomigdală. – În Mold. nord. macaroană.
a-i tăia (cuiva) macaroana expr. a întrerupe (pe cineva) din vorbit.
macaroană, macaroane s. f. (iron.) tresă, însemn de grad de pe o uniformă militară.

macaroană dex

Intrare: macaroană
macaroană substantiv feminin