macadăŭ definitie

13 definiții pentru macadăŭ

MACADẮU s. m. v. măgădău.
MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Cf. măgădan.
MACADẮU s. m. v. măgădău.
MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Et. nec. Cf. măgădan.
MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Regional) Bărbat mare la trup; vlăjgan, lungan. Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. – Al cui ești, mă? a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50. Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său din scaunul domniei. ISPIRESCU, U. 82. – Variantă: mîgădán (VLAHUȚĂ, la TDRG) s. m.
măgădắu (reg.) s. m., art. măgădắul; pl. măgădắi, art. măgădắii
măgădău s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii
macadắu (= măgădău) s. m. (pl. macadăi)
MĂGĂDĂU s. v. găligan, lungan, vlăjgan.
măgădău m. ștrengar mare. [Fuziune din măgar și (derbe)deu].
macadắŭ, V. măgădan.
măgădán și -dắŭ m. (cp. cu magaoaĭe, mogîldeață, mogîldan și ung. magas, înalt. P. sufix, cp. cu bădăra). Sud. Goblezan, hojmalăŭ, lungan, vlăjgan, băĭetan înalt: uĭte măgădanu! (Sov. 186). – În Mold. nord macadăŭ (Șez. 36, 11).
măgădău s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.

macadăŭ dex

Intrare: măgădău
macadău
măgădău substantiv masculin