Dicționare ale limbii române

43 definiții pentru mac

așiáș s [At: BORZA, D. / V: -iu I Pl: ? / E: nct] (Bot; reg) Mac (Papaver somniferum).
MAC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul rațelor. – Onomatopee.
MAC2, maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, sb. mak.
MAC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul rațelor. – Onomatopee.
MAC2, maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, scr. mak.
MAC1 interj. (Și în forma maca; adesea repetat) Onomatopee care redă strigătul rațelor. Ea: maac, mac, mac, de te năucește, nu alta. SEVASTOS, N. 331. Rața zice: maca, maca! Puiul zice: pui, pui, pui! Unde-o să le pui? TEODORESCU, P. P. 349. ◊ Expr. A nu zice (sau a nu spune) nici mac = a nu scoate o vorbă, a tăcea chitic. Fata, săraca, așa se inspăimîntase, că... nu putea zice nici mac. PAMFILE, M. R. I 180. – Variantă: máca interj.
MAC2, maci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante înrudite între ele (Papaver), cu floare de obicei roșie și cu semințe uleioase închise într-o capsulă; din fructele unei specii cultivate (Papaver somniferum) se extrage opiu, iar semințele ei se întrebuințează în alimentație. Maci roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75. Vă dau o mierță de sămînță de mac. CREANGĂ, P. 262. Sub icoana afmnată unui sfînt cu comănac Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU, O. I. 84. ◊ (Cu sens colectiv) Și-a zis: «Cît mac e prin livezi, Atîția ani la miri urez!». COȘBUC, P. I. 59. ◊ (În comparații și metafore) Anica plecă ochii în pămint, roșie mac. C. PETRESCU, Î. II 170. ♦ Semințele unora dintre plantele descrise mai sus, folosite ca ingredient în bucătărie. Covrigi cu mac. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee cu flori roșii ca sîngele, avînd la baza fiecărei petale o pată neagră; crește prin locuri cultivate sau pe marginea drumurilor (Glaucium corniculatum); macul-cioarei = zămoșiță (Hibiscus ternatus).
MAC1 interj. Cuvânt care imită strigătul rațelor. – Onomatopee.
MAC2, maci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante, cu floare de obicei roșie și cu semințe uleioase (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ Sămânța plantei, folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă cu flori roșii având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); macul-ciorii = zămoșiță. – Slav (v. sl. makŭ).
mac1/mac-mác interj.
mac2 s. m., pl. maci
mac-cornút (plantă) s. m.
mac-mác v. mac1
!mácul-ciórii (plantă) s. m. art.
mac/mac-mac interj.
mac s. m., pl. maci
mac-cornút (bot.) s. m.
mácul-ciórii s. m.
MAC s. (BOT.) 1. (Papaver somniferum) (reg.) paparună, somnișor. 2. (Papaver rhoeas) (reg.) măcuț, paparună, păpăruie, somnișor. 3. mac-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum) = (reg.) paparună.
mac (máci), s. m. – Plantă (Papaver somniferum). – Mr. mac. Sl. makŭ (Miklosich, Lexicon, 359; Cihac, II, 179; Berneker, II, 10; Conev 47), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., rut., rus. mak (Vasmer, II, 89), mag. mák.
mac interj. – Imită glasul ratei. Creație expresivă. – Der. măcăi, vb. (despre rațe, a face mac, mac); măcăit, s. n. (acțiunea de a măcăi); măcăială, s. f. Cf. mec, interj. (imită glasul caprei), der. mecăi, vb. (a behăi), cu var. mehăi, cf. sl. mekati, germ. meckern.
MAC1 ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari, roșii (sau albe), cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; somnișor. 2) Sămânța acestei plante. 3): ~ sălbatic, ~ de câmp plantă erbacee cu flori roșii, care crește prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak
MAC2 interj. (se folosește pentru a reda strigătul specific pe care îl scot rațele). /Onomat.
mâc, mấcuri, s.n. (reg.) 1. necaz, mânie, ură mocnită. 2. (în expr.) a nu zice (a tăcea) mâc = a tăcea chitic.
mac m. plantă din ale cării flori s’extrage opiul, iar din grăunțele-i un fel de uleiu (Papaver somniferum). [Slav. MAKŬ].
mac-mahon n. vin amestecat cu apă gazoasă sau minerală: beau o bere, un mac-mahon CAR.
Mac-Mahon m. mareșal francez, născut la 1800, se distinse în Crimea și în Italia la Magenta, fu rănit și făcut prizonier la Sedan în 1870; Președinte al Republicei franceze dela 1873-1879; mort în 1893.
1) mac m. (vsl. makŭ [rut. bg. sîrb. mak, și ngr. mákos], vgerm. mâgó, mgerm. mâhen, ngerm. mohn; dor. mákon, at. mékon). O plantă cu maĭ multe varietățĭ, dintre care cea maĭ cunoscută e cea numită în bot. papáver somniferum, cu florĭ roșiĭ aprinse, violete, albe și alt-fel. (Din cápsulele eĭ necoapte se extrage pin inciziunĭ opiu. Frunzele eĭ îs narcotice, florile potolitoare și narcotice, ĭar semințele conțin uleĭ și se pun în prăjiturĭ). V. codeină.
2) mac-mác interj. care arată strigătu rațeĭ.
mîc interj. (rudă pin sunet cu bg. ni vyk, ni gyk, nicĭ cîr, nicĭ mîr. V. mîlc). A nu zice nicĭ mîc, a nu crîcni, a nu zice nicĭ cîr, nicĭ mîr, a tăcea molcom. V. mîr, pis.
MAC s. (BOT.) 1. (Papaver somniferum) (reg.) paparună, somnișor. 2. (Papaver rhoeas) (reg.) măcuț, paparună, păpăruie, somnișor. 3. mac-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum) = (reg.) paparună.
mac-sălbatic s. v. ROSTOPASCĂ.
macul-cioarei s. v. ZĂMOȘIȚĂ.
MAC (< engl.) Prefix de origine celtică, indicând apartenența de clan (fiul lui), care precede multe nume irlandeze și scoțiene, scris uneori cu grafii diferite (Mc, dar și M’ sau M). V. și Mc.
MAC (< bg., srb.) s. n. Plantă anuală sau vivace, din familia papaveraceelor, cu tulpină înaltă până la 130 cm, frunze alungit-ovate, sectat-zimțate și flori mari, albe, roz, roșii sau violete (Papaver somniferum). Se cultivă în Africa de Nord, Australia, Asia Centrală și de Est, Europa, având c. 100 de specii; în parcuri și grădini se cultivă în scop decorativ. Semințele conțin 45-60% ulei și sunt folosite ca atare în alimentație, industrie, bioterapie; din capsulele imature sau din cojile capsulelor mature se se extrage opiumul. ◊ M. cornut = denumire dată plantelor din genul Glaucium, familia papaveraceelor, cu latex galben, flori mari, lung pedunculate, galbene și cu fruct cilindric, lung până la 25 cm. Se cultivă în Europa și Asia; în România crește Glaucium corniculatum, cu flori portocalii roșiatice sau roșii și cu fructe foarte lungi, păroase și Glaucium flavum, cu flori galbene și fructe fără peri. M. de munte = endemism din familia papaveraceelor răspândit numai în munții Carpați, pe grohotișuri calcaroase și pe locuri stâncoase, din zonele alpine și subalpine (Papaver corona-sancti-stephani). Are frunzele simplu-penate, fără peri, dispuse în rozetă, iar florile sunt galbene. Ocrotit prin lege. Macul ciorii = zămoșiță.
MAC-MAHON [makmaõ], Patrice, duce de Magenta (1808-1893), mareșal și om politic francez. A participat la Războiul Crimeii (1853-1856). În Războiul Franco-Sard-Austriac a repurtat victoria de la Magenta (iun. 1859). A condus armata versailleză, care a înăbușit Comuna din Paris (1871). Guvernator al Algeriei (1864-1870). Ca președinte al Franței (1873-1879), a dus o politică antirepublicană, fiind silit să demisioneze.
Eschscholzia californica Cham. « Macul Californian ». Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori simple, cca 7 cm diametru (2 sepale, 4 petale lungi, obovate), galbene, portocalii, carmin, crem, albe, pe un peduncul de cca 25 cm înălțime. Frunze alterne, glauce, penat-fidate cu diviziuni liniare. Plantă erbacee, anuală, mai rar bienală, tufoasă, pînă la 60 cm înălțime. Tulpini verzi-glauce, rădăcină pivotantă.
GLAUCIUM Mill., GLAUCIUM, MAC CORNUT, fam. Papaveraceae. Gen cu cca 21 specii originare din regiunile mediteraneene, erbacee, anuale, bienale sau perene, gri-verzi, cu rădăcină pivotantă, suc roșu- gălbui. Frunze penat-fidate, albăstrui. Flori galberie sau roșii-aurii, solitare, 4 petale, număr mare de stamine, 2 stigmate îndepărtate, capsulă biloculară.
HYDROCLEIS L. C. Rich., HIDROCLEIS, MACUL DE APĂ, fam. Butomaceae. Gen originar din America de S, 3 specii, perene, acvatice, stolonifere, glabre, purtînd un suc lăptos. Tulpină plutitoare, dezvoltă rădăcini la noduri. Frunze plutitoare, în verticile, ovate, rotunde sau rotund-cordiforme. Flori hermafrodite solitare, mari, cu peduncul lung și gros; perigon 8-foliat, petale exterioare (3) verzi, erecte, persistente, cele interioare galbene, foarte subțiri, caduce; număr mare de stamine, ovare; fructe înguste cu cioc și multe semințe.
PAPAVER L., MAC, fam. Papaveraceae. Gen originar din Africa de S, Asia, Australia, Europa, cca 100 specii, erbacee, anuale sau vivace cu o sevă lăptoasă, albă, înflorire bogată, flori în formă de cupă, simple sau învoalte, mari, viu colorate, unicolore (roșii, roz, galbene, portocalii, liliachii, albe) sau bicolore. Frunze sectat-zimțate sau lobat-sectate. Fruct, capsulă poricidă (sferică, cilindrică sau alungit-obconică), multisec- tată.
a face maci roșii la colțul gurii expr. (intl., înv.) a muri împușcat.
ce mai maci? expr. (glum.) ce mai faci?
rahat cu mac / cu perje expr. lucru de calitate inferioară (adesea etalat cu o ostentație nejustificată).

Mac dex online | sinonim

Mac definitie

Intrare: mac
mac interjecție substantiv masculin
Intrare: mâc
mâc
Intrare: Mac
Mac
Intrare: mac-cornut
mac-cornut substantiv masculin (numai) singular
Intrare: macul-ciorii
macul-ciorii substantiv masculin articulat (numai) singular