MAȘINĂRÍE, mașinării, s. f. Totalitatea pieselor și angrenajelor care alcătuiesc mecanismul unei mașini (1) sau al unui grup de mașini; mecanism; p. ext. mașină (1). – Mașină + suf. -ărie. Cf. fr. machinerie.

MAȘINĂRÍE, mașinării, s. f. Totalitatea pieselor și angrenajelor care alcătuiesc mecanismul unei mașini (1) sau al unui grup de mașini; mecanism; p. ext. mașină (1). – Mașină + suf. -ărie. Cf. fr. machinerie.

MAȘINĂRÍE, mașinării, s. f. Totalitatea pieselor unei mașini sau ale unui grup de mașini. ◊ Mașină. Alerga ca un animal, cu mișcări de manechin, de mașinărie, DUMITRIU, B F. 126. Ai să le vezi aici, cînd vor veni mașinăriile prietenului nostru Iosif. SADOVEANU, P. M. 23. ◊ Fig. Într-o tăcere penibilă, tragică, el privea la rămășița de viață care mai palpita cu îndărătnicie încă în mașinăria aceea umană distrusă. BART, E. 341. ♦ Mecanism. Mașinăria ceasornicului.

mașinăríe s. f., art. mașinăría, g.-d. art. mașinăríei; pl. mașinăríi, art. mașinăríile

mașinăríe s. f., art. mașinăría, g.-d. art. mașinăríei; pl. mașinăríi, art. mașinăríile

MAȘINĂRÍE s. v. mecanism.

MAȘINĂRÍE s.f. Ansamblul pieselor unei mașini; mecanism; (p. ext.) mașină. [Gen. -iei. / cf. fr. machinerie].

MAȘINĂRÍE s. f. ansamblu de piese ale unei mașini; mecanism. (< fr. machinerie)

MAȘINĂRÍE ~i f. 1) Ansamblu de piese din care este constituit un mecanism, o mașină. 2) Sistem de mecanisme antrenate în aceeași acțiune. /mașină + suf. ~ărie

mașinărie f. mecanism.

*mașinărie f. (d. mașină; fr. machinerie). Mecanizm. Locu unde-s mașinile saŭ mare număr de mașinĭ: a te scoborî la mașinăria unuĭ vapor.

MAȘINĂRIE s. (TEHN.) mecanism, (rar) mașină, (înv.) mecanică, mihanie. (~ de ceasornic.)

DEUS EX MACHINA (lat.) zeul din mașinărie – Conflictul complicat al pieselor din Antichitate era rezolvat în chip fericit de un personaj supranatural, coborât pe scenă cu ajutorul unei mașinării. Expresia se utilizează pentru rezolvarea neverosimilă a unor situații dificile.