mașină definitie

29 definiții pentru mașină

MAȘÍNĂ, mașini, s. f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, mașinărie. ◊ Mașină-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. ◊ Compus: mașină-capcană = mașină cu încărcătură explozivă care este acționată prin telecomandă sau printr-un ceas special, folosită în atentate teroriste. 4. Sobă de bucătărie, care servește la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.
MAȘÍNĂ, mașini, s. f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, mașinărie. ◊ Mașină-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. 4. Sobă de bucătărie, care servește la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.
MAȘINÁ, mașinez, vb. I. Intranz. (Rar) A unelti, a complota. Dară maică-sa n-au încetat nici acuma să mașineze împotriva ficiorului său! SBIERA, P. 29.
MAȘÍNĂ, mașini, s. f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate care transformă o formă de energie în energie mecanică a unor solide mobile sau invers. Scot fum negru mașinile cu coș înalt. STANCU, D. 215. ◊ Mașină de forță = mașină care cedează energie utilizabilă în tehnică numai după ce a mai fost supusă unei transformări. Mașină de lucru = mașină care transformă energie cedînd lucru mecanic folosit direct la prelucrarea sau la deplasarea unor obiecte. Mașină-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice de așchiere, tăiere, forfecare etc. îmbunătățirea calității mașinilor-unelte este strîns legată de o serie de măsuri tehnico-organizatorice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2677. ◊ (Urmat de determinări arătînd forma de energie folosită) Mașină electrică. ◊ (Urmat de determinări arătînd operația la care e folosită) Nevasta lui Mogrea duruie la mașina de cusut. C. PETRESCU, Î.II 128. Mașină de gătit = instalație specială în bucătărie, pe care se gătește; plită. ◊ (Determinarea este subînțeleasă) Dosarul... s-a trecut la dactilografiat. Cu cine ai bătut la mașină, Marine? BARANGA, I. 205. Trecură în fugă peste rîndurile scrise de mașină. MIHALE, O. 478. Un manuscris transcris curat la mașină, ca un raport administrativ. C. PETRESCU, C. V. 23. ◊ (Urmat de determinări calitative) Lucrează tăcut și automat, ca o mașină de precizie. CAMIL PETRESCU, U. N. 399. Mașină infernală v. infernal. ◊ (Urmat de determinări arătînd domeniul în care este folosit sistemul) Mașini agricole. Fig. [Oamenii sovietici] au sfărîmat fioroasa mașină de război nazistă, au cîștigat cea mai mare victorie din toate timpurile, stancu, u.R.s.S. 190. 2. Nume dat în mod curent cîtorva sisteme tehnice acționate prin motoare de diferite tipuriä) a) locomotivă. Mașina fluieră, trenul urni din loc. PETRESCU, S. 41. Sosește trenul de la Tecuci și se oprește mașina chiar în dreptul ferestrei lui moș Gheorghe. SP. POPESCU, M. G. 34. Ne-am suit în vagon și: mînă, băiete! Mînă, băiete, adecă șuieră mașină! NEGRUZZI, S. I 324. b) batoză. Domnul Ivancea vrea să vii cu snopii de la cîmp drept la mașină. DUMITRIU, B. F. 24. Și am început să arunc la snopi în mașină. PREDA, Î. 22. c) automobil. Mă așteaptă la colț mașina lui văru-meu. PETRESCU, C. V. 73. M-am urcat într-o mașină de curse. SAHIA, U.R.S.S. 92. 3. (Popular) Mașinărie. (Fig.) S-a întors mașina lumii, cu voi viitorul trece; Noi sînteni iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece. EMINESCU, O. I 35. – Variantă: mahínă (KOGĂLNICEANU, S. 83) s. f.
MAȘINÁ, mașinez, vb. I. Intranz. (Rar) A unelti, a complota. – Fr. machiner.
mașínă s. f., g.-d. art. mașínii; pl. mașíni
*mașínă-capcánă s. f., g.-d. art. mașínii-capcánă; pl. mașíni-capcánă
mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte
mașínă s. f., g.-d. art. mașínii; pl. mașíni
mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte
MAȘINÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
MAȘÍNĂ s. 1. v. automobil. 2. v. locomotivă. 3. mașină de calcul v. calculator. 4. mașină de cules v. monotaster. 5. aparat. (~ de bărbierit.) 6. sobă, (prin Transilv. și Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. și Olt.) șparhat. (~ de gătit.) 7. mașină de spirt v. spirtieră. 8. mașină infernală = bombă.
MAȘÍNĂ s. v. batoză, chibrit, fabrică, mașinărie, mecanism, treierătoare, uzină.
MAȘINÁ vb. I. tr. (Rar) A unelti, a complota. [< fr. machiner, cf. lat. machinari].
MAȘÍNĂ s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite mișcări, care transformă o formă de energie în altă formă de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus în mișcare de o forță în scopul obținerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse în mișcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil. 3. (Pop.) Mașinărie; mecanism. [Var. machină s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].
MAȘINÁ vb. tr. a unelti, a complota. (< fr. machiner)
MAȘÍNĂ s. f. 1. sistem tehnic format din organe și mecanisme cu anumite mișcări, care transformă o formă de energie în alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinării unor mărimi fizice. ◊ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ◊ locomotivă. ◊ batoză. (< fr. machine, germ. Maschine)
mașínă (mașíni), s. f.1. Sistem tehnic. – 2. Automobil. – 3. Primus, spirtieră. – Var. (înv.) ma(c)hină. Mr. machină, megl. mașină. Fr. machine și anterior (sec. XVIII) din lat. machina. – Der. mașinal (var. înv. machinal), adj. (mecanic), din fr. machinal; mașinalicește, adv., după fr. machinalement; mașinărie, s. f. (mecanism), din fr. machinerie; mașinist, s. m. (mecanic); mașinism, s. n. A mașina, vb., din fr. machiner este un galicism.
MAȘÍNĂ ~i f. 1) Sistem tehnic constând din piese ce funcționează coordonat, transformând o formă de energie în alta sau efectuând un lucru mecanic util. * ~-agricolă mașină folosită în agricultură. ~-unealtă mașină echipată cu scule pentru așchiere, forfecare, tăiere sau pentru deformare plastică. ~ electrică mașină care transformă energia electrică în energie mecanică și invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operațiilor de calcul și de prelucrare a informației, care poate fi acționat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util. ~ de spălat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gătit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane și materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferată pentru remorcarea vagoanelor; locomotivă. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. mașinii] /<fr. machine, germ. Maschine
mașină f. 1. aparat, ce servă a pune în mișcare, a, ridica, a trage, a arunca ceva sau prin care se pune în activitate un agent natural, precum focul, aerul, apa; 2. orice instrument sau unealtă de care se servește industria; mașină infernală, aparat menit a produce o exploziune ucigașă; mașină animală, totalitatea organelor omului; mașina Statului, guvernul unei țări; 3. mecanism: s’a întors mașina lumii EM.; 4. fig. om fără voință sau energie: e o mașină 5. numele popular al automobilului. (= fr. machine).
*mașínă f., pl. ĭ (fr. machine, d. lat. máchina, care vine d. vgr. mehané, doric mahaná, mașină. V. machină). Aparat combinat p. a produce oare-care efecte: pin mașină se tinde din ce în ce să se înlocuĭască omu în industrie. Fig. Om din care poțĭ face ce vreĭ, manechin, marionetă. Mașină infernală, mașină destinată să explodeze ca să ucidă. Mașina animală, totalitatea organelor omuluĭ. Mașina statuluĭ, mecanizmu statuluĭ, modu cum e organizat și funcționează guvernu și serviciile unuĭ stat. Mașina lumiĭ, modu cum e compusă lumea. V. cusut și scris.
mașina vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.
mași s. v. BATOZĂ. CHIBRIT. FABRICĂ. MAȘINĂRIE. MECANISM. TREIERĂTOARE. UZINĂ.
MAȘI s. 1. automobil, (fam.) auto. (Umblă în ~.) 2. locomotivă, tren, (înv. și pop.) car de foc, (reg.) țug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ unei garnituri feroviare.) 3. aparat. (~ de bărbierit.) 4. sobă, (prin Transilv. și Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. și Olt.) șparhat. (~ de gătit.) 5. mașină de spirt = spirtieră, lampă de spirt.
avión-mașínă s. n. ◊ „O nouă formă de turism (Fly and Drive) avion-mașină, va fi organizată de Automobil Clubul Român, în colaborare cu TAROM și cu o serie de alte companii aviatice. În noua formulă de turism organizat, excursioniștii [...] vor avea la dispoziție mașini, fără șofer, pe aeroportul internațional Otopeni.” R.l. 29 I 71 p. 5 (din avion + mașină, după engl. Fly and Drive)
mașínă-capcánă s. f. Mașină încărcată cu un exploziv care, de obicei, este acționat prin telecomandă sau printr-un ceas special ◊ „O mașină-capcană a explodat sâmbătă la New Delhi, producând moartea a 8 persoane.” R.l. 13 IX 93 p. 8. ◊ „Președintele Macedoniei a fost grav rănit ieri, la Skopje, de explozia unei mașini-capcană care a sărit în aer.” Ev.z. 4 X 95 p. 5; v. și R.lit. 29/94 p. 24 (din mașină + capcană, după fr. voiture-piégée; DMC 1969)
MAȘINĂ AERODINAMICĂ / ZBURĂTOARE, vehicul care se deplasează prin aer.
mașină de vânt (it. colifona; fr. éoliphone; germ. Windmaschine), pseudoinstrument alcătuit dintr-un cilindru mare de lemn care, prin rotirea cu ajutorul unui mâner, freacă o bucată de mătase sau tafta, întinsă pe un stativ de lemn. Se obțin sunete asemănătoare rafalelor de vânt, cu înălțimi și intensități variabile. M. a fost utilizată de R. Strauss în Don Quichotte de M. Ravel în Daphnis și Chloe, de R. Vaughan Williams în Simfonia Antarctica.
a face mașina cuiva expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul.

mașină dex

Intrare: mașină
mașină substantiv feminin
Intrare: mașina
mașina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: mașină-capcană
mașină-capcană substantiv feminin
Intrare: mașină-unealtă
mașină-unealtă substantiv feminin