MĂRȘUÍ, mărșuiesc, vb. IV. Intranz. A mărșălui. – Marș + suf. -ui.

MĂRȘUÍ, mărșuiesc, vb. IV. Intranz. A mărșălui. – Marș + suf. -ui.

mărșuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiésc, imperf. 3 sg. mărșuiá; conj. prez. 3 să mărșuiáscă

mărșuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiésc, imperf. 3 sg. mărșuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărșuiáscă

MĂRȘUÍ vb. v. mărșălui.

mărșăluĭésc și mărșuĭésc v. intr. (d. marș; rus. marširovátĭ, ung. marsolni, germ. marschieren). Merg în marș militar.

MĂRȘUI vb. (MIL.) a mărșălui, (reg.) a marșirui, a mărșuli. (Trupele ~.)