MĂJĂRÍT s. n. (Înv. și reg.) Negoț de pește. ♦ (În Evul Mediu; în Țara Românească și în Moldova) Dare plătită domniei de către cei care pescuiau în bălțile Dunării. – Măjar + suf. -it.

MĂJĂRÍT s. n. (Înv. și reg.) Negoț cu pește. ♦ Impozit perceput pe negoțul cu pește. – Măjar + suf. -it.

MĂJĂRÍT s. n. (Învechit și regional) Negoț de pește. Impozit, taxă percepută pentru negoțul de pește.

măjărít (înv., reg.) s. n.

măjărít s. n.

MĂJĂRÍT s. (IST.) (înv.) măjărie. (Darea pentru pescuit numită ~.)

măjărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Taxă pe carele încărcate cu pește sărat (care se plătea la Galațĭ și la Bucureștĭ).

MĂJĂRIT s. (înv.) măjărie. (Darea pentru pescuit numită ~.)

MĂJĂRÍT (< măjar, înv. „pescar”) s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Dare plătită domniei de către cei care pescuiau în bălțile Dunării.