măturică definitie

2 intrări

17 definiții pentru măturică

MĂTUREÁ, -ÍCĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). 3. (La pl. art.; în forma măturelele) Numele unui dans popular. [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ică.[1]
MĂTUREÁ, -ÍCĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ică.
MĂTURÉLE s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată în numeroase ramuri subțiri, cu floarea compusă, de culoare roz; crește prin locuri aride, mărăcinișuri și poieni fCentaurea jurineifolia).
MĂTURÍCĂ, măturici, s. f. Diminutiv al lui mătură. 1. v. mătură (1); mătură mică, întrebuințată de obicei ca perie. 2. v. mătură (2). Ara locul și-l semăna cu măturică. I. BOTEZ, ȘC. 7. Foaie verde măturică. TEODORESCU, P. P. 350.
măturícă s. f., g.-d. art. măturélei; pl. măturéle, art. măturélele
măturícă (diminutiv) s. f., g.-d. art. măturélei; pl. măturéle
MĂTUREÁ s. măturică, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (~ de haine.)
MĂTURÍCĂ s. 1. măturea, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (O ~ de haine.) 2. (BOT.; Kochia scoparia) mătură.
MĂTURÍCĂ s. v. imortelă, plevaiță.
MĂTUREÁ ~éle f. (diminutiv de la mătură) la pl. Plantă erbacee păroasă cu tulpina ramificată și cu flori roz. /mătură + suf. ~ea
măturică f. 1. mătură mică; 2. pl. plantă cultivată pentru frumoasa-i inflorescență, întrebuințată pentru confecționarea buchetelor de imortele (Xeranthemum annuum).
măturícă f., pl. ele, și -íță f., pl. e. Mătură mică. Bucov. Verbină.
MĂTUREA s. măturică, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (~ de haine.)
MĂTURI s. 1. măturea, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (O ~ de haine.) 2. (BOT.; Kochia scoparia) mătură.
mături s. v. IMORTELĂ. PLEVAIȚĂ.
mături (măturele) (it. spazzole; engl. wire brushes; fr. balais à jazz; germ. Jazz – besen), tip de baghete (2) din metal pentru unele instrumente de percuție* cu membrană. Se compun dintr-un mâner din metal, cu o extremitate bombată, iar cealaltă terminată cu multe fire din metal din formă de evantai. De obicei se întrebuințează două m., dar se poate combina o m. cu o baghetă (2). În general membrana instr. se lovește cu cele două m., dar se poate și freca (în acest caz se produce un fâșâit).
MĂTURÍCĂ s. f. v. măturea.

măturică dex

Intrare: măturea
măturea
măturică
Intrare: măturică
măturică