Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru m─âturare

M─éTUR├ü, mß║»tur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A cur─â╚Ťa o suprafa╚Ť─â de praf, de gunoi etc. cu m─âtura (1); a str├ónge, a ├«ndep─ârta praful, gunoiul etc. cu m─âtura. ÔÖŽ Tranz. A atinge ├«n trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre v├ónt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a str─âbate cu repeziciune o suprafa╚Ť─â, ├«ndep─ârt├ónd totul din cale. 3. Tranz. Fig. A ├«nl─âtura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azv├órli, a goni. ÔÇô Din m─âtur─â.
M─éTUR├üRE, m─âtur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a m─âtura; m─âturat. ÔÇô V. m─âtura.
M─éTUR├ü, mß║»tur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A cur─â╚Ťa o suprafa╚Ť─â de praf, de gunoi etc. cu m─âtura (1); a str├ónge, a ├«ndep─ârta praful, gunoiul etc. cu m─âtura. ÔÖŽ Tranz. A atinge ├«n trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre v├ónt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a str─âbate cu repeziciune o suprafa╚Ť─â, ├«ndep─ârt├ónd totul din cale. 3. Tranz. Fig. A ├«nl─âtura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azv├órli, a goni. ÔÇô Din m─âtur─â.
M─éTUR├üRE, m─âtur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a m─âtura; m─âturat. ÔÇô V. m─âtura.
M─éTUR├ü, m─âtur, vb. I. Tranz. 1. A cur─â╚Ťa, a ╚Öterge cu m─âtura o suprafa╚Ť─â. Dumitrache apuca m─âtura de coad─â ╚Öi m─âtura casa mai abitir ca o fat─â. STANCU, 6. Se puse de m─âtur─â coliba. ISPIRESCU, E. 396. Iar de c├«nd m-am m─âritat Nici un bine n-am aflat. De cu ziua m─âtur casa, Aprind focul, g─âtesc masa. ALECSANDRI, P. P. 308. ÔŚŐ Fig. [Preotul citea] m─âtur├«nd cu barba-i c─ârunt─â furnicile chirilice de pe ceaslovul dinainte-i. SADOVEANU, O. VII 216. Haina-i m─âtur├«nd p─âm├«ntul ╚śi-o t├«r─â╚Öte-abia, abia. CO╚śBUC, P. I 224. ÔÖŽ A aduna ceva, a str├«nge cu m─âtura. Mai ├«nt├«rzie pu╚Ťin, ca s─â cure╚Ťe blidele ╚Öi s─â m─âture f─âr├«miturile subt vatr─â. SADOVEANU, B. 31. Credinciosul ├«mp─âratului... vine cu ghidul s─â m─âture scrumul afar─â. CREANG─é, P. 255. ÔŚŐ Intranz. Derdicam ╚Öi m─âturam prin cas─â ca o fat─â mare. CREANG─é, A. 69. 2. Fig. A ├«nl─âtura pe cineva sau ceva, a alunga, a goni, a face s─â dispar─â. A pierit pentru totdeauna, m─âturat─â de Marea Revolu╚Ťie, lumea ┬źRevizorului┬╗ ╚Öi a ┬źSufletelor moarte┬╗. STANCU, U.R.S.S. 96. Aduce╚Ťi-mi degrab─â o putin─â, o piele de c├«ne ╚Öi dou─â be╚Ťe, s─â fac o juc─âric─â cum ╚Ötiu eu, ╚Öi acu╚Ö vi-l m─âtur de-aici. CREANG─é, P. 310.
măturá (a ~) vb., ind. prez. 3 mắtură
măturáre s. f., g.-d. art. măturắrii; pl. măturắri
măturá vb., ind. prez. 1 sg. mătur, 3 sg. și pl. mătură
măturáre s. f., g.-d. art. măturării; pl. măturări
pel├şn de m─âturi s. m. + prep. + s. f.
MĂTURÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta.
MĂTURÁRE s. v. măturat.
A M─éTUR├ü m─âtur tranz. 1) (case, str─âzi, drumuri etc.) A face s─â fie curat (str├óng├ónd gunoiul cu m─âtura). 2) fig. (persoane) A da afar─â dintr-un loc; a izgoni; a alunga; a goni; a fug─âri. 3) (obiecte) A ├«nl─âtura complet de pe o suprafa╚Ť─â. /Din m─âtur─â
m─âtur├á v. 1. a cur─â╚Ťa sau a ╚Öterge cu m─âtura; 2. a goni, a alunga pe cineva; 3. a cur─â╚Ťa, a de╚Öerta: artileria m─âtura tot locul B─éLC. [Tras din m─âtur─â].
mß║»tur, a -├í v. tr. (d. m─âtur─â). Cur─â╚Ť cu m─âtura: a m─âtura curtea, camera, hornu. ├Änl─âtur guno─şu cu m─âtura: a m─âtura guno─şu. Fig. Iron. ├Änl─âtur, da┼ş afar─â: a┼ş fost m─âtura╚Ť─ş de acolo. Cur─â╚Ť locu, liberez: c├«nd vom m─âtura ╚Ťara de Jidan─ş?
mătura vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA.
M─éTURARE s. m─âturat, m─âtur─âtur─â. (~ cur╚Ťii.)
a mătura locul expr. (intl.) 1. a fura tot ce se poate de la locul spargerii. 2. a fugi, a pleca, a-și pierde urma.
a mătura pe jos cu hainele expr. a purta îmbrăcăminte exagerat de lungă.

M─âturare dex online | sinonim

M─âturare definitie

Intrare: m─âtura
m─âtura verb grupa I conjugarea I
Intrare: m─âturare
m─âturare substantiv feminin