Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru m─âtur─âtur─â

M─éTUR─éT├ÜR─é, m─âtur─âturi, s. f. (Rar) 1. M─âturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu m─âtura. ÔÇô M─âtura + suf. -─âtur─â.
M─éTUR─éT├ÜR─é, m─âtur─âturi, s. f. 1. M─âturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu m─âtura. ÔÇô M─âtura + suf. -─âtur─â.
MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s. f. (Rar) Gunoiul adunat cu mătura. Cutia unde cad măturăturile bucătăriei. GALACTION, O. I 130.
m─âtur─ât├║r─â (rar) s. f., g.-d. art. m─âtur─ât├║rii; pl. m─âtur─ât├║ri
m─âtur─ât├║r─â s. f., g.-d. art. m─âtur─ât├║rii; pl. m─âtur─ât├║ri
MĂTURĂTÚRĂ s. v. măturat.
M─éTUR─éT├ÜR─é ~i f. 1) v. A M─éTURA. 2) Gunoi adunat cu m─âtura (de pe o suprafa╚Ť─â). /a m─âtura + suf. ~─âtur─â
măturătură f. lucrarea și rezultatul măturării.
m─âtur─ât├║r─â f., pl. ─ş. Efectu ╚Öi modu m─âtur─âri─ş. Lucru m─âturat, guno─ş. V. t├«rnomeat─â.
M─éTUR─éTUR─é s. m─âturare, m─âturat. (~ cur╚Ťii.)

M─âtur─âtur─â dex online | sinonim

M─âtur─âtur─â definitie

Intrare: m─âtur─âtur─â
m─âtur─âtur─â substantiv feminin