măturător definitie

11 definiții pentru măturător

MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.
MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.
MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu măturatul străzilor. Toți jucătorii au plecat și... măturătorii îi alungă acasă. C. PETRESCU, A. 426.
măturătoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. măturătoárei; pl. măturătoáre
măturătór s. m., pl. măturătóri
măturătoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. măturătoárei; pl. măturătoáre
măturătór s. m., pl. măturătóri
MĂTURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care mătură străzile sau curțile într-o localitate. 2) Vehicul prevăzut cu o perie mare circulară cu care se mătură străzile. /a mătura + suf. ~ător
măturător m. cel ce mătură: măturător de strade, măturător de coșuri.
măturătór, -oáre s. Care mătură stradele. Măturător de hornurĭ, hornar, coșar. S. f., pl. orĭ. Mașina de măturat stradele. (Această mașină are o perie mare cilindrică care se învîrtește).
măturător, măturători s. m. (înv.) fundaș central așezat în jocul de fotbal între portar și linia de apărători.

măturător dex

Intrare: măturător
măturător substantiv masculin