Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

34 defini╚Ťii pentru m─âtur─â

M─éTUR├ü, mß║»tur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A cur─â╚Ťa o suprafa╚Ť─â de praf, de gunoi etc. cu m─âtura (1); a str├ónge, a ├«ndep─ârta praful, gunoiul etc. cu m─âtura. ÔÖŽ Tranz. A atinge ├«n trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre v├ónt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a str─âbate cu repeziciune o suprafa╚Ť─â, ├«ndep─ârt├ónd totul din cale. 3. Tranz. Fig. A ├«nl─âtura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azv├órli, a goni. ÔÇô Din m─âtur─â.
Mß║«TUR─é, m─âturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic ├«n forma unui m─ânunchi, f─âcut din tulpinile plantei cu acela╚Öi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se cur─â╚Ť─â o suprafa╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. vb. A da cu m─âtura = a m─âtura (1). 2. Numele a dou─â plante erbacee folosite la confec╚Ťionarea m─âturilor (1): a) plant─â bogat ramificat─â, cu flori verzi ╚Öi violete; mei-t─ât─âresc (Sorghum vulgare); b) plant─â ├«nalt─â p├ón─â la 2 metri, cu frunze late ╚Öi cu tulpina bogat─â ├«n materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ÔÖŽ Lan de m─âturi (2). 3. Plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â, stufoas─â, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosit─â la confec╚Ťionarea m─âturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (├Än sintagma) M─âturi de vr─âjitoare = simptom de boal─â la pomii fructiferi ╚Öi la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii ╚Öi caracterizat prin apari╚Ťia pe ramurile atacate a unor ramifica╚Ťii degenerescente sub╚Ťiri ╚Öi dese. ÔÇô Et. nec.
M─éTUR├ü, mß║»tur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A cur─â╚Ťa o suprafa╚Ť─â de praf, de gunoi etc. cu m─âtura (1); a str├ónge, a ├«ndep─ârta praful, gunoiul etc. cu m─âtura. ÔÖŽ Tranz. A atinge ├«n trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre v├ónt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a str─âbate cu repeziciune o suprafa╚Ť─â, ├«ndep─ârt├ónd totul din cale. 3. Tranz. Fig. A ├«nl─âtura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azv├órli, a goni. ÔÇô Din m─âtur─â.
Mß║«TUR─é, m─âturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic ├«n forma unui m─ânunchi, f─âcut din tulpinile plantei cu acela╚Öi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se cur─â╚Ť─â o suprafa╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. vb. A da cu m─âtura = a m─âtura (1). 2. Numele a dou─â plante erbacee ├«ntrebuin╚Ťate la confec╚Ťionarea m─âturilor (1): a) plant─â bogat ramificat─â, cu flori verzi ╚Öi violete; mei-t─ât─âresc (Sorghum vulgare); b) plant─â ├«nalt─â p├ón─â la 2 metri, cu frunze late ╚Öi cu tulpina bogat─â ├«n materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ÔÖŽ Lan de m─âturi (2). 3. Plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â, stufoas─â, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosit─â la confec╚Ťionarea m─âturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (├Än sintagma) M─âturi de vr─âjitoare = simptom de boal─â la pomii fructiferi ╚Öi la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii ╚Öi caracterizat prin apari╚Ťia pe ramurile atacate a unor ramifica╚Ťii degenerescente sub╚Ťiri ╚Öi dese. ÔÇô Et. nec.
M─éTUR├ü, m─âtur, vb. I. Tranz. 1. A cur─â╚Ťa, a ╚Öterge cu m─âtura o suprafa╚Ť─â. Dumitrache apuca m─âtura de coad─â ╚Öi m─âtura casa mai abitir ca o fat─â. STANCU, 6. Se puse de m─âtur─â coliba. ISPIRESCU, E. 396. Iar de c├«nd m-am m─âritat Nici un bine n-am aflat. De cu ziua m─âtur casa, Aprind focul, g─âtesc masa. ALECSANDRI, P. P. 308. ÔŚŐ Fig. [Preotul citea] m─âtur├«nd cu barba-i c─ârunt─â furnicile chirilice de pe ceaslovul dinainte-i. SADOVEANU, O. VII 216. Haina-i m─âtur├«nd p─âm├«ntul ╚śi-o t├«r─â╚Öte-abia, abia. CO╚śBUC, P. I 224. ÔÖŽ A aduna ceva, a str├«nge cu m─âtura. Mai ├«nt├«rzie pu╚Ťin, ca s─â cure╚Ťe blidele ╚Öi s─â m─âture f─âr├«miturile subt vatr─â. SADOVEANU, B. 31. Credinciosul ├«mp─âratului... vine cu ghidul s─â m─âture scrumul afar─â. CREANG─é, P. 255. ÔŚŐ Intranz. Derdicam ╚Öi m─âturam prin cas─â ca o fat─â mare. CREANG─é, A. 69. 2. Fig. A ├«nl─âtura pe cineva sau ceva, a alunga, a goni, a face s─â dispar─â. A pierit pentru totdeauna, m─âturat─â de Marea Revolu╚Ťie, lumea ┬źRevizorului┬╗ ╚Öi a ┬źSufletelor moarte┬╗. STANCU, U.R.S.S. 96. Aduce╚Ťi-mi degrab─â o putin─â, o piele de c├«ne ╚Öi dou─â be╚Ťe, s─â fac o juc─âric─â cum ╚Ötiu eu, ╚Öi acu╚Ö vi-l m─âtur de-aici. CREANG─é, P. 310.
Mß║«TUR─é, m─âturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic, ├«n forma unui m─ânunchi, f─âcut din tulpinile plantei cu acela╚Öi nume, sau de nuiele, paie etc., cu care se m─âtur─â. Ce-are, m─â, clinele ─âsta al t─âu, Pa╚Ťanghele?! ├«ntreb─â Matei al Barbului, ╚Öterg├«ndu-╚Öi cu m─âtura z─âpada de pe opinci. PREDA, ├Ä. 75. ╚śi s─â v─âd pe maic─â-mea Cu m─âtura m─âtur├«nd. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 199. 2. Plant─â erbacee din familia gramineelor, bogat ramificat─â, cultivat─â ├«n scopuri industriale sau pentru facerea obiectului descris mai sus (Sorghum vulgare). Nu i-a fost greu fugarului s─â se t├«r├«ie ├«ntr-un lan de m─âturi. POPA, V. 126. ╚śi prin tufele de m─âturi, ce cresc verzi, ad├«nce, dese, P─âs─âri ├«mbl├«nzite-n cuiburi distind penele alese. EMINESCU, O. I 43.
măturá (a ~) vb., ind. prez. 3 mắtură
mắtură s. f., g.-d. art. mắturii; pl. mắturi
!pel├şn-de-mß║»turi (plant─â) s. m.
măturá vb., ind. prez. 1 sg. mătur, 3 sg. și pl. mătură
m─âtur─â s. f., g.-d. art. m─âturii; pl. m─âturi
pel├şn de m─âturi s. m. + prep. + s. f.
MĂTURÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta.
MĂTURA-MAICII-PRÉCESTA s. v. năfurică.
M─éTUR─é s. v. bidinea.
MĂTURĂ s. 1. (BOT.; Sorghum vulgare) (pop.) mălai-tătăresc, mei-tătăresc, (reg.) bălur, flocoasă, tătar, tătarcă. 2. (BOT.; Kochia scoparia) măturică. 3. (FITOP.) mături-de-vrăjitoare = (pop.) patul-vântului. (~ este numele unei boli a arborilor.)
MĂTURĂ-TURCEÁSCĂ s. v. năfurică.
m─ât├║r─â (m─ât├║ri), s. f. ÔÇô 1. Obiect cu care se cur─â╚Ť─â. ÔÇô 2. Sorg (Sorghum vulgaris). ÔÇô 3. Spanac porcesc (Chenopodium scoparia). ÔÇô Mr. metur─â, megl. m(i)etur─â, istr. meture. Origine obscur─â. La baza lui trebuie s─â stea lat. matta ÔÇ×covora╚ÖÔÇŁ, de unde sard. matta ÔÇ×tuf─â, arbustÔÇŁ, abruz. matt─Öl─Ö ÔÇ×m─ânunchiÔÇŁ, Lucania mattăźrr─Ö ÔÇ×m─âtur─â de nuieleÔÇŁ, Lipari mattulu ÔÇ×vreascuriÔÇŁ, calabr. m├íttulu ÔÇ×sculÔÇŁ, cat., sp. mata (Corominas, III, 287, cf. REW 5424). Lat. matta ╚Öi-a schimbat genul. Rezultatul *mat explic─â pl. m─âturi ╚Öi, prin fals─â regresiune, m─âtur─â, cf. p─âtur─â, m─âgur─â, latur─â. S-ar putea pleca ╚Öi de la un lat. *mattula; ├«ns─â fonetismul din rom. prezint─â o anumit─â dificultate. Pentru a-l explica pe ─â, trebuie presupus─â o ├«ncruci╚Öare cu lat. metere ÔÇ×a lua, a culegeÔÇŁ, ├«n a c─ârui conjugare ar fi intervenit o schimbare analogic─â, destinat─â s-o reduc─â la un tip mai mult sau mai pu╚Ťin regulat, meto, *metitum (├«n loc de messum), ca peto, petitum, cf. parco, parcitum (fa╚Ť─â de parsum), patior, *patitum (fa╚Ť─â de passum). Din ├«ncruci╚Öarea lui matta cu meto putea s─â rezulte *metula, cf. alb. mettul├ź. Alte ipoteze s├«nt mai pu╚Ťin conving─âtoare. Din lat. m─ôt┼şla ÔÇ×piramid─â mic─âÔÇŁ (Candrea, ├ël├ęments, 29; Pu╚Öcariu 1053; Candrea-Dens., 1074; REW 5554; Candrea; Tiktin) este dificil din punct de vedere semantic. Din sl. metla ÔÇ×nuielu╚Ö─âÔÇŁ, cf. bg., rus. metl├í ÔÇ×m─âtur─âÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 109; Berneker, II, 41; Pascu, Beitr├Ąge, 18; Conev 46) nu este posibil din punct de vedere fonetic. De origine daco-tracic─â dup─â Pu╚Öcariu, Lr., 286; anterior indoeurop. dup─â Lahovary 335. Der. m─âtura, vb. (a cur─â╚Ťa cu m─âtura; a expulza; a elimina); m─âtur─âtor, s. m. (om care m─âtur─â); m─âtur─âtoare, s. f. (ma╚Öin─â de m─âturat); m─âtur─âtur─â, s. f. (ac╚Ťiunea de a m─âtura ╚Öi rezultatul ei); m─âturar, s. m. (m─âtur─âtor); m─âturic─â (var. m─âturice), s. f. (plant─â, Centaurea cyanus); m─âturi╚Ť─â, s. f. (verbin─â, Verbena officinalis). ÔÇô Cf. m─âtrea╚Ť─â.
A M─éTUR├ü m─âtur tranz. 1) (case, str─âzi, drumuri etc.) A face s─â fie curat (str├óng├ónd gunoiul cu m─âtura). 2) fig. (persoane) A da afar─â dintr-un loc; a izgoni; a alunga; a goni; a fug─âri. 3) (obiecte) A ├«nl─âtura complet de pe o suprafa╚Ť─â. /Din m─âtur─â
MẮTURĂ ~i f. 1) Obiect de uz casnic, făcut din tulpini de mălai sau din tulpinile altor plante, cu care se mătură. 2) Plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată și stufoasă din care se fac astfel de obiecte. [G.-D. măturii] /Orig. nec.
m─âtur├á v. 1. a cur─â╚Ťa sau a ╚Öterge cu m─âtura; 2. a goni, a alunga pe cineva; 3. a cur─â╚Ťa, a de╚Öerta: artileria m─âtura tot locul B─éLC. [Tras din m─âtur─â].
m─âtur─â f. 1. unealt─â din p─âr de porc, din paie sau din nuiele, ce serv─â a cur─â╚Ťa de gunoiu, a ╚Öterge de praf; 2. pl. un tel de meiu (Sorghum). [Cf. lat. METULA, tufi╚Öoar─â, smoc].
mß║»tur, a -├í v. tr. (d. m─âtur─â). Cur─â╚Ť cu m─âtura: a m─âtura curtea, camera, hornu. ├Änl─âtur guno─şu cu m─âtura: a m─âtura guno─şu. Fig. Iron. ├Änl─âtur, da┼ş afar─â: a┼ş fost m─âtura╚Ť─ş de acolo. Cur─â╚Ť locu, liberez: c├«nd vom m─âtura ╚Ťara de Jidan─ş?
mß║»tur─â f., pl. ─ş (vsl. metla, din *met─şla; s├«rb. metla, bg. rus. metl├í a. ├«. V. om─ât, smetie. Cp. cu m─âgur─â-migl─â). Unealt─â f─âcut─â din ramur─ş de cop─âce─ş (V. t├«rn) ╚Öi ma─ş ales din v├«rfur─ş de me─ş t─ât─âresc legate la un loc ╚Öi care serve╚Öte la ├«nl─âturat guno─şu de pe pardoseal─â sa┼ş din curte. (C├«nd e de p─âr se nume╚Öte perie). Me─ş t─ât─âresc (V. me─ş). Alt─â plant─â k├│chia [sa┼ş chenop├│dium] scop├íria).
mătura vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA.
m─âtura-Maicii-Precesta s. v. N─éFURIC─é.
m─âtur─â s. v. BIDINEA.
MĂTURĂ s. 1. (BOT.; Sorghum vulgare) (pop.) mălai-tătăresc, mei-tătăresc, (reg.) bălur, flocoasă, tătar, tătarcă. 2. (BOT.; Kochia scoparia) măturică. 3. mături-de-vrăjitoare = (pop.) patul-vîntului. (~ este numele unei boli a arborilor.)
mătură-roșie s. v. BRÎNCĂ.
m─âtur─â-turceasc─â s. v. N─éFURIC─é.
m─âturi (m─âturele) (it. spazzole; engl. wire brushes; fr. balais ├á jazz; germ. Jazz ÔÇô besen), tip de baghete (2) din metal pentru unele instrumente de percu╚Ťie* cu membran─â. Se compun dintr-un m├óner din metal, cu o extremitate bombat─â, iar cealalt─â terminat─â cu multe fire din metal din form─â de evantai. De obicei se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â dou─â m., dar se poate combina o m. cu o baghet─â (2). ├Än general membrana instr. se love╚Öte cu cele dou─â m., dar se poate ╚Öi freca (├«n acest caz se produce un f├ó╚Ö├óit).
KOCHIA Roth, MĂTURI DE GRĂDINĂ, COHIA, fam. Chenopodiaceae. Gen originar din Europa, Asia, Australia, Africa, de S, pînă la 85 specii, erbacee, tufe păroase sau tomentoase, tulpina și ramurile foliote, frunze îngust-filiforme de pînă la 1,5 cm lungime, alterne, mătăsos-pubescente, verzi-strălucitor, toamna devin roșii-ruginii. Flori (perigon globular, întins sau urceolat, 5 petale îndoite în interior, 5 stamine exerte, 3 stigmate) solitare sau mai multe, în axa frunzei, nesemnificative.
a mătura locul expr. (intl.) 1. a fura tot ce se poate de la locul spargerii. 2. a fugi, a pleca, a-și pierde urma.
a mătura pe jos cu hainele expr. a purta îmbrăcăminte exagerat de lungă.

M─âtur─â dex online | sinonim

M─âtur─â definitie

Intrare: m─âtur─â
m─âtur─â substantiv feminin
Intrare: m─âtura
m─âtura verb grupa I conjugarea I
Intrare: pelin-de-m─âturi
pelin-de-m─âturi substantiv masculin (numai) singular
Intrare: m─âtura-Maicii-Precesta
m─âtura-Maicii-Precesta substantiv feminin articulat (numai) singular