MĂTUÍRE, mătuiri, s. f. Operația de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat2. – Din mat2.

MĂTUÍRE, mătuiri, s. f. Operație de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat2. – Din mat2.

mătuíre s. f., g.-d. art. mătuírii; pl. mătuíri

mătuíre s. f., g.-d. art. mătuírii; pl. mătuíri

a mătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătuiésc