MĂTUȘÍCĂ, mătușele, s. f. Diminutiv al lui mătușă; tușică. [Pl. și: mătușici] – Mătușă + suf. -ică.

MĂTUȘÍCĂ, mătușele, s. f. Diminutiv al lui mătușă; tușică. – Mătușă + suf. -ică.

MĂTUȘÍCĂ s. f. Diminutiv al lui mătușă. Mătușica-i prea bătrînă și Gidiță prea tînăr.. Nu mă pot înțălege cu ei. ALECSANDRI, T. I 183.

!mătușícă s. f., g.-d. art. mătușícăi/mătușíchii/mătușícii; pl. mătușéle/mătușíci, art. mătușélele/mătușícile

mătușícă s.f., g.-d. art. mătușícăi / mătușícii / mătușíchii

MĂTUȘÍCĂ s. (pop. și fam.) tușică, (pop.) țățică. (Draga mea ~.)

MĂTUȘICĂ s. (pop. și fam.) tușică, (pop.) țățică. (Draga mea ~.)