mătreață definitie

24 definiții pentru mătreață

MĂTREÁȚĂ s. f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaștei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreață-de-arbori sau mătreața-brazilor = lichen care crește pe ramurile coniferelor, producând pagube prin sufocarea copacilor sau adăpostirea insectelor dăunătoare; mătasea-bradului (Usnea barbata). – Cf. lat. *matricia.
MĂTREÁȚĂ s. f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaștei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreață-de-arbori sau mătreața-brazilor = un fel de lichen care crește mai ales, spânzurând ca niște firișoare alburii; mătasea-bradului (Usnea barbata). – Et. nec. Cf. lat. *matricia.
MĂTREÁȚĂ s. f. 1. (Cu sens colectiv) Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. Din cînd în cînd se întorcea spre un domn civil... în redingotă neagră, cu ninsoare de mătreață pe umeri. C. PETRESCU, Î. II 72. 2. (Bot.) Mătasea-broaștei. Acum scot [broaștele] din mătreață numai ochii ficși și gurile lor rotunde și dezgustătoare. C. PETRESCU, Î. II 33. Au dat de o fîntînă plină de buruiene și de mătreață. SBIERA, P. 206. ◊ Compus: mătreață de arbori = un fel de lichen care crește mai cu seamă pe brazi, atîrnînd de crengile acestora ca niște firișoare alburii (snea barbata).
!mătreáța-brázilor (plantă) (mă-trea-) s. f. art., g.-d. art. mătréții-brázilor
mătreáță (mă-trea-) s. f., g.-d. art. mătréții
mătreáță-de-árbori (plantă) (mă-trea-) s. f., g.-d. art. mătréții-de-árbori
mătreáța-brázilor (bot.) s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătréții-brázilor
mătreáță s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătréții
mătreáță-de-árbori (bot.) s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătréții-de-árbori
MĂTREAȚA-BRÁDULUI s. v. mătreață-de-arbori.
MĂTREÁȚĂ s. 1. (MED.) pitiriazis, (reg.) tărâțar, tărâță. 2. (BOT.) mătreață-de-arbori (Usnea) = (reg.) mătreața-bradului, pletele-muierii.
MĂTREÁȚĂ s. v. mătasea-broaștei.
MĂTREAȚĂ-DE-ÁRBORI s. v. pletele-muierii.
mătreáță (-éțe), s. f.1. Epidermă descuamată de pe pielea capului. – 2. Lintiță (Peplis portula). – 3. Plantă acvatică. – 4. Lichen (Usnea barbata). – Var. mătriță, s. f. (Trans., plantă, Zannichellia palustris). Megl. mătriță. Origine necunoscută. Nici una dintre der. propuse nu este convingătoare. A fost considerat drept der. al lui mătură cu suf. -eață și cu sensul de „ceea ce se scoate, se separă la curățat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atrăgătoare prin paralelismul cu mătrice, nu este clară semantic. Nu sînt posibile următoarele ipoteze (legat cu it. materasso < arab. matrah, cf. sp. almadraque, după Tiktin; din lat. tarmes „car (entom.)”, cu ajutorul unei metateze a lui *trămeață după Giuglea, Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, după Diculescu, Elementele, 479). E cuvînt de uz comun (ALR, I, 11).
MĂTREÁȚĂ f. 1) Materie organică constând din părticele albicioase de epidermă, desprinse de pe pielea capului. 2) Specie de alge plutitoare de pe suprafața apelor stătătoare; mătasea-broaștei. 3) Plantă erbacee cu tulpină roșie, ramificată și cu flori roz. * ~a-bradului sau ~-de-arbori specie de licheni dăunători, care se dezvoltă pe ramurile coniferelor. /Orig. nec.
mătreață f. necurățenia făinoasă ce se face în cap. [Derivat din mătură].
mătreáță f., pl. ețe (d. *mătureață, adică „aruncată de mătură”). Necurățenie compusă din pelicule ca o tărîță care se face pe capu omuluĭ. O buruĭană acŭatică (peplis pórtula). Un lichen filamentos care atîrnă de ramurile brazilor și altor copacĭ (úsnea barbáta). Confervă, lîna broașteĭ, matasa broașteĭ (V. lînă).
mătreața-bradului s. v. MĂTREAȚĂ-DE-ARBORI.
mătreață s. v. MĂTASEA-BROAȘTEI.
MĂTREAȚĂ s. 1. (MED.) pitiriazis, (reg.) tărîțar, tărîță. 2. (BOT.) mătreață-de-arbori (Usnea) = (reg.) mătreața-bradului, pletele-muierii.
mătreață-de-arbori s. v. PLETELE-MUIERII.
mătreață s. f. sg. (intl., peior.) hoț de lucruri mărunte.
mătreață cu mațe expr. (glum.) păduchi.
mătreață în fund expr. (vulg.) individ care vrea să pară mai versat decât este în realitate.

mătreață dex

Intrare: mătreață
mătreață substantiv feminin
  • silabisire: -trea-
Intrare: mătreața-brazilor
mătreața-brazilor substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: mătreață-de-arbori
mătreață-de-arbori substantiv feminin (numai) singular