11 definiții pentru mătcălău
MĂTCĂLẮU s. m. (
Reg.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paște, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. [
Var.:
mâtcălắu s. m.] – Din
magh. mátkáló. MÂTCĂLẮU s. m. v. mătcălău. MĂTCĂLẮU s. m. (
Reg.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paști, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. [
Var.:
mâtcălắu s. n.] – Din
magh. mátkáló. MÂTCĂLẮU s. m. v. mătcălău. mătcălắu (
reg.)
s. m.,
art. mătcălắul
mătcălău s. m., art. mătcălăul MĂTCĂLĂU s. (reg.) înfărtăție, înfârtățit, însorțit, însurăție, paștelemic. (~ este o sărbătoare populară.) mătcălău n. Tr. linguroiu de mestecat. [Tras din mătcă].
mătcălău n. sărbătoare bănățeană ce cade după Paște numită și
înfărtățit: se adună fete și flăcăi, schimbă ouă roșii și zic că s’au făcut frați de cruce, iar fetele mătcuțe. [Ung. MATKA, iubită, logodnică].
*MĂTCĂLĂU s. (reg.) înfărtăție, înfîrtățit, însorțit, însurăție, paștele-mic. (~ este o sărbătoare populară.) mătcălăul, obicei de primăvară din Banat și Transilvania. Constă dintr-un ceremonial de legare a prieteniei mai ales între fete, după care își spun „matcă”, „soră (surată)”, „văruică”, atașament care se păstrează până la sfârșitul vieții. Ritualul este însoțit de cântece specifice și de joc*. Mătcălău dex online | sinonim
Mătcălău definitie
Intrare: mătcălău
mătcălău substantiv neutru