mătănăi definitie

10 definiții pentru mătănăi

MĂTĂNĂÍ, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.
MĂTĂNĂÍ, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.
MĂTĂNĂÍ, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A bate mătănii, a se înclina, a se apleca. Cum isprăvi de mîncat, capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare încît începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II 56.
mătănăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiésc, imperf. 3 sg. mătănăiá; conj. prez. 3 să mătănăiáscă
mătănăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiésc, imperf. 3 sg. mătănăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mătănăiáscă
MĂTĂNĂÍ vb. v. clătina, împletici, șovăi.
mătănăì v. a face mătănii, a bănănăi: capetele; îngreunate de somn, începură să mătănăiască pe piept POP.
mătăhăĭésc și metehăĭésc (est) și mătănăĭésc, -noĭésc și -lăĭésc (vest) v. intr. (după matahală, d. ung. matikálni, matatni, motonozni, a orbocăi). Bălălăĭesc, mă clatin: bețivu mergea mătăhăind, lucrurile mătăhăĭaŭ în car. Moțăĭ (de somn ș. a.). V. măhăĭesc.
mătănăĭésc și -oĭésc, V. mătăhăĭesc.
mătănăi vb. v. CLĂTINA. ÎMPLETICI. ȘOVĂI.

mătănăi dex

Intrare: mătănăi
mătănăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a