Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru mătăhăi

MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A (se) mișca greoi de colo până colo; a (se) clătina, a (se) împletici. – Et. nec.
MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A (se) mișca greoi de colo până colo; a (se) clătina, a (se) împletici. – Et. nec.
MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz. A se mișca greoi, cu pași șovăitori, nesiguri, într-o parte și într-alta; a se clătina. Căpitanul a plecat mătăhăind după ea. SANDU-ALDEA, U. P. 185. Auzind pe cineva cîntînd din urmă, se uită înapoi și cînd colo vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile. CREANGĂ, P. 298. 2. Tranz. A clătina, a mișca încoace și încolo. Mătăhăiește în dreapta și-n stînga un țurlui prin care se scurge apa din saca. La TDRG. ◊ Intranz. Prisăcarul aleargă după el [după roi] mătăhăind în sus cu o năframă. La TDRG.
mătăhăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătăhăiésc, imperf. 3 sg. mătăhăiá; conj. prez. 3 să mătăhăiáscă
mătăhăí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. mătăhăiésc, imperf. 3 sg. mătăhăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mătăhăiáscă
MĂTĂHĂÍ vb. v. agita, clătina, fâlfâi, flutura, împletici, șovăi.
A MĂTĂHĂÍ ~iésc intranz. pop. A se mișca dintr-o parte în alta; a se clătina; a se bălăbăni. * ~ din mână a face semn cu mâna. /Orig. nec.
mătăhăì v. Mold. a bănănăi: vede un ostaș mătăhăind pe drum CR. [Cf. matahală].
mătăhăĭésc și metehăĭésc (est) și mătănăĭésc, -noĭésc și -lăĭésc (vest) v. intr. (după matahală, d. ung. matikálni, matatni, motonozni, a orbocăi). Bălălăĭesc, mă clatin: bețivu mergea mătăhăind, lucrurile mătăhăĭaŭ în car. Moțăĭ (de somn ș. a.). V. măhăĭesc.
mătăhăi vb. v. AGITA. CLĂTINA. FÎLFÎI. FLUTURA. ÎMPLETICI. ȘOVĂI.

Mătăhăi dex online | sinonim

Mătăhăi definitie

Intrare: mătăhăi
mătăhăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a