mătăcină definitie

13 definiții pentru mătăcină

MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, sb. matočina.
MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina.
MĂTĂCÍNĂ s. f. v. mătăciune.
MĂTĂCÍNĂ, mătăcini, s. f. (Bot.) Roiniță. – Bg., sb. matičina.
!mătăcínă s. f., g.-d. art. mătăcínei; pl. mătăcíne
mătăcínă / mătăciúne s.f., g.-d. art. mătăcínei / mătăciúnii; pl. mătăcíne / mătăciúni
MĂTĂCÍNĂ s. (BOT.; Dracocephalum moldavica) (rar) melisă, (reg.) roiniță, bosioc-de-munte, busuiocul-stupului.
MĂTĂCÍNĂ s. v. melisă, roiniță.
mătăcínă (mătăcíni), Melisă, roiniță (Melissa officinalis). – Var. (Mold.) mătăciune. Bg. matečina, matičina, din sl. matica „regina albinelor” (Cihac, 182; Tiktin; Conev 44).
mătăciune f. numită și iarba stupilor sau roiște, plantă aromatică cu florile albastre sau albe, din ale carii frunze călugării noștri prepară apă de melisă (Mellissa officinalis). [Și mătăcină = pol. MATECZNIK (cu substituirea sufixelor), din MATKA, matrice, poporul aplicând durerilor interne o infuziune din frunzele acestei plante].
mătăcínă f., pl. ĭ și mătăcĭúne f. (bg. mátečina, -ičina și -očina, melisă, d. matka, matca albinelor; sîrb. matičnjak, rus. mátočnik). Est. Melisă. – Mătăcină în Neam. Rom. Pop. 4, 239 și 298.
MĂTĂCI s. (BOT.; Dracocephalum moldavica) (rar) melisă, (reg.) roiniță, bosioc-de-munte, busuiocul-stupului.
mătăci s. v. MELISĂ. ROINIȚĂ.

mătăcină dex

Intrare: mătăcină (pl. -e)
mătăcină pl. -e
Intrare: mătăcină (pl. -i)
mătăcină pl. -i