măselariță definitie

13 definiții pentru măselariță

MĂSELÁRIȚĂ, măselarițe, s. f. Plantă medicinală toxică din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina; sunătoare, măselar, nebunariță (Hyoscyamus niger). – Măsea + suf. -ariță.
MĂSELÁRIȚĂ, măselarițe, s. f. Plantă medicinală toxică din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina; sunătoare, măselar, nebunariță (Hyoscyamus niger). – Măsea + suf. -ariță.
MĂSELARÍȚĂ, măselarițe, s. f. (Și în forma regională măsălariță) Plantă erbacee cu flori galbene și cu tulpina și frunzele acoperite cu peri lungi vîscoși; are miros greu și e foarte otrăvitoare (Hyoscyamus niger); nebu- nariță. Peste temelii au crescut tufe de scăi și de măsălariță. PETRESCU, R. DR. 96. – Variantă: măsălaríță s. f.
măseláriță s. f., g.-d. art. măseláriței; pl. măselárițe
măseláriță s. f., g.-d. art. măseláriței; pl. măselárițe
MĂSELÁRIȚĂ s. (BOT.; Hyoscyamus niger) (reg.) măsălare, măsălarniță, măsălniță, măselar, nebunariță, nebunăriță, sunătoare.
MĂSELÁRIȚĂ s. v. rostopască.
MĂSELÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee toxică, cu frunze vâscoase, inflorescență gălbuie, cu pete violete, folosită în scopuri medicinale; nebunariță. /măsea + suf. ~ariță
măselaríță s.f. (pop.) 1. plantă erbacee otrăvitoare cu flori galbene pătate cu violet; semințele și frunzele sunt folosite de popor contra durerilor de măsele. 2. măseaua coasei. 3. forță.
măselariță f. plantă cu miros greu și foarte veninoasă, crește prin locuri grase și se crede bună pentru durerea de măsele (Hyosciamus niger).
măseláriță f., pl. e (d. măselar). O plantă solanee foarte veninoasă și narcotică și întrebuințată de popor contra dureriĭ de dințĭ (hyoscýamus niger). – Și nebunariță.
măselariță s. v. ROSTOPASCĂ.
MĂSELARIȚĂ s. (BOT.; Hyoscyamus niger) (reg.) măsălare, măsălarniță, măsălniță, măselar, nebunariță, nebunăriță, sunătoare.

măselariță dex

Intrare: măselariță
măselariță substantiv feminin