MĂSCĂREÁLĂ, măscăreli, s. f. (Reg.) Batjocură, ocară. – Măscări + suf. -eală.

MĂSCĂREÁLĂ, măscăreli, s. f. (Reg.) Batjocură, ocară. – Măscări + suf. -eală.

măscăreálă (reg.) s. f., g.-d. art. măscărélii; pl. măscăréli

măscăreálă s. f., g.-d. art. mascărélii; pl. măscăréli

MĂSCĂREÁLĂ ~éli f. 1) Lucrare de artă lipsită de valoare; mâzgălitură. 2) fig. Defăimare a cuiva; batjocură. /a măscări + suf. ~eală