MĂSÁR, (1) măsari, s. m., (2) măsare, s. n. (Reg.) 1. S. m. Tâmplar, dulgher. 2. S. n. Față de masă. – Masă² + suf. -ar.

MĂSÁR, (1) măsari, s. m., (2) măsare, s. n. (Reg.) 1. Tâmplar, dulgher. 2. Față de masă. – Masă² + suf. -ar.

măsár¹ (tâmplar) (reg.) s. m., pl. măsári

măsár² (față de masă) (reg.) s. n., pl. măsáre

măsár (tâmplar) s. m., pl. măsári

măsár (față de masă) s. n., pl. măsáre

MĂSÁR s. v. față de masă, tâmplar.

măsar m. Tr. tămplar. [Modelat după nemț. TISCHLER].

măsár m. (după germ. tischler, d. tisch, masă). Trans. Barb. Tîmplar.

măsar s. v. FAȚĂ DE MASĂ. TÎMPLAR.