mărunțit definitie

2 intrări

20 definiții pentru mărunțit

MĂRUNȚÍ, mărunțesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a fărâmița, a rupe, a împărți, a sfărâma în bucăți mici; a pisa. ◊ Loc. adv. Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi. – Din mărunt.
MĂRUNȚÍT s. n. Faptul de a mărunți. – V. mărunți.
MĂRUNȚÍ, mărunțesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a fărâmița, a rupe, a împărți, a sfărâma în bucăți mici; a pisa. ◊ Loc. adv. Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi. – Din mărunt.
MĂRUNȚÍT s. n. Faptul de a mărunți. – V. mărunți.
MĂRUNȚI, mărunțesc, vb. IV. Tranz. A tăia mărunt, a fărîma în bucăți mici, a fărîmița, a pisa mărunt.
MĂRUNȚÍT s. n. (Rar, numai în expr.) Pe mărunțite = cu pași mici și deși. Budulea cel bătrîn șchiopăta sprinten și pe mărunțite. SLAVICI, N. I 165. – Formă gramaticală: (în expr.) mărunțite.
mărunțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărunțésc, imperf. 3 sg. mărunțeá; conj. prez. 3 să mărunțeáscă
mărunțít s. n.
!mărunțíte (pe ~) loc. adv.
mărunțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărunțésc, imperf. 3 sg. mărunțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărunțeáscă
mărunțít s. n. (pl. mărunțite în loc. pe ~)
MĂRUNȚÍ vb. 1. a fărâmița, a sfărâma, (rar) a amănunți, (Ban. și prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 2. v. pisa. 3. v. toca. 4. (reg.) a mărunțeli, a mărunțișa. (Taie mărunt sau ~.) 5. a pasa, a zdrobi. (A ~ legume, fructe.)
MĂRUNȚÍT adj. 1. fărâmițat, sfărâmat. (Un aliment ~.) 2. v. pisat. 3. v. tocat.
MĂRUNȚÍT s. v. tocare.
A MĂRUNȚÍ ~ésc tranz. A desface în bucăți mărunte (tăind, sfărâmând, rupând etc.). /Din mărunt
mărunțì v. a face mărunt: 1. a micșora, a scurta; 2. a tăia în mici bucăți, a sfărâma, a pisa.
mărunțésc v. tr. Fac mărunt (tăind, sfărămînd): a mărunți pămîntu cu grebla. – Și inm- și am-. Vechĭ măruntéz și -jéz.
MĂRUNȚI vb. 1. a fărîmița, a sfărîma, (rar) a amănunți, (Ban. și prin Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment în gură.) 2. a pisa, a sfărîma, a zdrobi, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 3. a toca, (reg.) a tocăni, (Mold.) a hăcui. (A ~ furaje, ceapă.) 4. (reg.) a mărunțeli, a mărunțișa. (Taie mărunt sau ~.) 5. a pasa, a zdrobi. (A ~ legume, fructe.)
MĂRUNȚIT adj. 1. sfărîmat. (Un material solid ~.) 2. pisat, sfărîmat, zdrobit, (reg.) pisăzat, (fam.) pisăgit. (Sare ~.) 3. tocat. (Ceapă ~.)
MĂRUNȚIT s. mărunțire, tocare, tocat. (~ cepei.)

mărunțit dex

Intrare: mărunți
mărunți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mărunțit
mărunțit adjectiv