MĂRUNȚIȘÁR, mărunțișari, s. m. (Înv.) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.

MĂRUNȚIȘÁR, mărunțișari, s. m. (Rar) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.

mărunțișár (înv.) s. m., pl. mărunțișári

mărunțișár s. m., pl. mărunțișári

mărunțișar m. cel ce vinde mărunțișuri.

mărunțișár m. Negustor de mărunțișurĭ, marfagiŭ, coropcar. Rar. Negustor care vinde în detaliŭ.