mărunțelul definitie

12 definiții pentru mărunțelul

MĂRUNȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mărunței, -ele, adj. Diminutiv al lui mărunt. ♦ (Substantivat, m. art.) Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Mărunt + suf. -el, -ea, -ică.
MĂRUNȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mărunței, -ele, adj. Diminutiv al lui mărunt. ♦ (Substantivat, m. art.) Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Mărunt + suf. -el, -ea, -ică.
MĂRUNȚÉL, -ÍCĂ, mărunței, -le, adj. Diminutiv al lui mărunt. 1. v. mărunt (1). Pe cei mai mărunței care or rămînea, îi aburesc cu sare și-i usuc în cuptor. SADOVEANU, N. F. 30. Vă dau o mierță de sămînță de mac amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. Și pe-ntinsul hainelor, Și-mprejurul poalelor Luceau stele mărunțele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. ◊ (Adverbial) Se așeză trudit sub streașina-i largă prin care se cerneau mărunțel razele soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 132. Scrie, scrie mărunțel, Pe frunza de pătrinjel. ANT. LIT. POP. I 141. 2. v. mărunt (2). De la noi și pînă la voi Tot în zale Și-n măsele Și-n parale mărunțele (Cîntarul). GOROVEI, C. 61. ◊ (Substantivat, pl.) l-a dat ceva mărunțele pentru covrigi. CARAGIALE, N. S. 54. 3. v. mărunt (3). Nevastă-sa Catrina era mărunțică: dar tot așa de vorbareță ca cucoana Maria. SADOVEANU, B. 204. Aici un flăcău mărunțel, după ce lăsă dulapul, Si puse mina pe umeri. DUNĂREANU, CH. 224. Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică. ISPIRESCU, E. 243. De trup ești mărunțel, nu-i vorbă, dar la fire ești mare. CREANGĂ, P. 150. 4. v. mărunt (4). A plecat cu pasul mărunțel. CARAGIALE, O. III 88. Intră ca actorii cu păsciorul mărunțel, Lăsînd val de mirodenii și de vorbă după el. EMINESCU, O. I 162. ◊ (Adverbial) Ciocîrlanii pășesc mărunțel pe marginea șanțului. VLAHUȚĂ, la CADE. 5. v. mărunt (5). Mai în jos de ei Sfinți mai mărunței, Sfinți și mucenici O sută și cinci. TEODORESCU, P. P. 25.
mărunțél adj. m., pl. mărunțéi; f. mărunțícă/mărunțeá, pl. mărunțéle
mărunțél adj. m., pl. mărunțéi; f. sg. mărunțică/mărunțeá, pl. mărunțéle
MĂRUNȚÉLE s. pl. v. măruntaie.
MĂRUNȚÉLUL s. art. (COR.) învârtita (art.), (reg.) rusasca (art.). (~ este un dans popular cu învârtituri.)
mărunțel a. cam mărunt.
mărunțél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. mărunt). Foarte mărunt: alicĭurĭ mărunțele, om mărunțel. Adv. În mod mărunțel: fuge mărunțel. Mărunțica craĭuluĭ, o horă populară și melodia eĭ.
mărunțele s. pl. v. MĂRUNTAIE.
MĂRUNȚELUL s. art. (COR.) învîrtitul (art.), (reg.) rusasca (art.). (~ este un dans popular cu învîrtituri.)
mărunțaua (mărunțelul) v. mânânțălul.

mărunțelul dex

Intrare: mărunțel
mărunțel adjectiv
Intrare: mărunțelul
mărunțelul