Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru m─ârturisitor

M─éRTURISIT├ôR, -O├üRE, m─ârturisitori, -oare, s. m., adj. 1. S. m. (├Änv.) Persoan─â care arat─â, sus╚Ťine, probeaz─â ceva; spec. persoan─â care depune o m─ârturie ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe; martor. ÔÖŽ Duhovnic, confesor. 2. Adj. Doveditor, probant. ÔÇô M─ârturisi + suf. -tor.
M─éRTURISIT├ôR, m─ârturisitori, s. m. (├Änv.) Persoan─â care arat─â, sus╚Ťine, probeaz─â ceva; spec. persoan─â care depune o m─ârturie ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe; martor. ÔÖŽ (Adjectival) Doveditor, probant. ÔÖŽ Duhovnic, confesor. ÔÇô M─ârturisi + suf. -tor.
M─éRTURISIT├ôR, -O├üRE, m─ârturisitori, -oare, adj. (├Änvechit) Care adevere╚Öte, demonstreaz─â ceva; doveditor. Un act m─ârturisitor de nevinov─â╚Ťia p─ârintelui lor. ODOBESCU, S. I 445.
mărturisitór (înv.) adj. m., s. m., pl. mărturisitóri; adj. f. sg. și pl. mărturisitoáre
mărturisitór adj. m., s. m., pl. mărturisitóri; f. sg. și pl. mărturisitoáre
MĂRTURISITÓR adj. v. doveditor, justificativ, justificator, probator.
MĂRTURISITÓR s. v. confesor, duhovnic, martir, martor, mucenic, predicator, propagator, propovăduitor.
m─ârturisitor m. martir: Cuviosul prooroc Vasile M─ârturisitorul.
m─ârturisit├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. Care m─ârturise╚Öte. Confesor (al credin╚Ťe─ş). M├írtir: sf├«ntu Mihail M─ârturisitoru (23 Ma─ş).
m─ârturisitor adj. v. DOVEDITOR. JUSTIFICATIV. PROBATOR.
m─ârturisitor s. v. CONFESOR. DUHOVNIC. MARTIR. MARTOR. MUCENIC. PREDICATOR. PROPAGATOR. PROPOV─éDUITOR.

M─ârturisitor dex online | sinonim

M─ârturisitor definitie

Intrare: m─ârturisitor (adj.)
m─ârturisitor adjectiv
Intrare: m─ârturisitor (s.m.)
m─ârturisitor substantiv masculin