Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru m─ârturie

M─éRTUR├ŹE, m─ârturii, s. f. 1. Declara╚Ťie f─âcut─â de o persoan─â pentru a adeveri un lucru sau pentru a-╚Öi sus╚Ťine p─ârerile. ÔÖŽ Spec. Depozi╚Ťie f─âcut─â de un martor ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti. ÔŚŐ M─ârturie mincinoas─â = infrac╚Ťiune care const─â ├«n fapta unui martor de a face afirma╚Ťii mincinoase sau de a nu spune tot ce ╚Ötie. ÔŚŐ Expr. A sta (sau a fi) m─ârturie = a se afla de fa╚Ť─â, a fi martor. ÔÖŽ (├Änv.) M─ârturisire a credin╚Ťei. ÔÖŽ (Rar) Martor. 2. Dovad─â, atestare; semn, prob─â, indiciu. 3. (Reg.) T├órg s─âpt─âm├ónal (fixat ├«n zilele ├«n care oamenii veneau la ora╚Ö pentru a depune m─ârturii 1). ÔÇô Martur + suf. -ie.
M─éRTUR├ŹE, m─ârturii, s. f. 1. Declara╚Ťie f─âcut─â de o persoan─â pentru a adeveri un lucru sau pentru a-╚Öi sus╚Ťine p─ârerile. ÔÖŽ Spec. Depozi╚Ťie f─âcut─â de un martor ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti. ÔŚŐ M─ârturie mincinoas─â = infrac╚Ťiune care const─â ├«n fapta unui martor de a face afirma╚Ťii mincinoase sau de a nu spune tot ce ╚Ötie. ÔŚŐ Expr. A sta (sau a fi) m─ârturie = a se afla de fa╚Ť─â, a fi martor. ÔÖŽ (├Änv.) M─ârturisire a credin╚Ťei. ÔÖŽ (Rar) Martor. 2. Dovad─â, atestare; semn, prob─â, indiciu. 3. (Reg.) T├órg s─âpt─âm├ónal (fixat ├«n zilele ├«n care oamenii veneau la ora╚Ö pentru a depune m─ârturii 1). ÔÇô Martur + suf. -ie.
M─éRTUR├ŹE, m─ârturii, s. f. 1. Declara╚Ťie a unui martor; depozi╚Ťie f─âcut─â ├«n fa╚Ťa unei instan╚Ťe de judecat─â asupra unui fapt. A depus m─ârturie scris─â. ÔÖŽ Martor. Osta╚Öi, boieri, curteni, v-am adunat aci s─â sta╚Ťi m─ârturie dup─â ce n-oi mai fi. DELAVRANCEA, O. II 58. Andrei nu putea s─â ieie m─ârturie dec├«t pe nevast─â-sa ╚Öi pe copiii s─âi. SLAVICI, N. I 240. ÔŚŐ Fig. Un biet m─ânunchi de flori trecute... La ce-nt├«lnire m─ârturii t─âcute Mi-a╚Ťi fost? IOSIF, P. 36. 2. Dovad─â, prob─â, atestare. Se g─âsesc ├«n pove╚Ötile lui Ion Creang─â m─ârturii ale timpului s─âu despre st─ârile de lucruri de acum o sut─â de ani. SADOVEANU, E. 88. Era dovedit cu destule m─ârturii ceea ce Lic─â t─âg─âduia. SLAVICI, O. I 174. Ai tu m─ârturie, Ca s─â stea dovad─â dup─â datorie? PANN, P. V. I 121. 3. Iconi╚Ť─â sau cruciuli╚Ť─â legat─â cu o panglic─â pe care na╚Öul o ├«mparte celor care asist─â la botezul unui copil.
m─ârtur├şe s. f., art. m─ârtur├şa, g.-d. art. m─ârtur├şei; pl. m─ârtur├şi, art. m─ârtur├şile
m─ârtur├şe s.f., art. m─ârtur├şa, g.-d. art. m─ârtur├şei; pl. m─ârtur├şi, art. m─ârtur├şile
CORTUL M─éRTUR├ŹEI s. v. tabernacul.
M─éRTUR├ŹE s. 1. v. depozi╚Ťie. 2. v. prob─â. 3. v. adeverin╚Ť─â. 4. v. dovad─â. 5. atestare, dovad─â, prob─â. (Iat─â o ~ elocvent─â pentru cele ar─âtate.)
M─éRTUR├ŹE s. v. cuno╚Ötin╚Ť─â, informa╚Ťie, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, martir, martiraj, martiriu, martor, mucenic, mucenicie, norm─â, precept, principiu, regul─â, supliciu, ╚Ötire, veste.
M─éRTUR├ŹE ~i f. 1) Declara╚Ťie a unui martor ├«n fa╚Ťa organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a sus╚Ťine p─ârerile cuiva; depozi╚Ťie; m─ârturisire. 2) Fapt care serve╚Öte la confirmarea unui adev─âr; dovad─â; prob─â. /martur pop. + suf. ~ie
m─ârturie f. 1. declara╚Ťiunea sau depozi╚Ťiunea unui martur; 2. dovad─â, mijloc de adeverire; 3. medalie comemorativ─â de botezul unui prunc; 4. confesiune: m─ârturia credin╚Ťei. ÔĽĹ Tr. t├órg s─âpt─âm├ónal: mere (= merge) la o m─ârturie.
m─ârtur├şe f. (vgr. martyr├şa, de unde ╚Öi bg. mart├│ri─şa). Declara╚Ťiunea sa┼ş depozi╚Ťiunea unu─ş martur. Dovad─â, prob─â, semn: Dacia e m─ârturia tenacit─â╚Ťi─ş romane. Confesiune: m─ârturia credin╚Ťe─ş. Medalie sa┼ş cruce metalic─â comemorativ─â care se distribue celor ce asist─â la un botez cre╚Ötinesc ortodox. De m─ârturie, de form─â, nu ├«n realitate.
m─ârturie s. v. CUNO╚śTIN╚Ü─é. INFORMA╚ÜIE. ├ÄNV─é╚Ü─éTUR─é. MARTIR. MARTIRAJ. MARTIRIU. MARTOR. MUCENIC. MUCENICIE. NORM─é. PRECEPT. PRINCIPIU. REGUL─é. SUPLICIU. ╚śTIRE. VESTE.
M─éRTURIE s. 1. (JUR.) declara╚Ťie, depozi╚Ťie, m─ârturisire, (rar) confesiune, (├«nv.) m─ârturisanie, tacrir. (~ unui martor ├«n instan╚Ť─â.) 2. (JUR.) dovad─â, proba╚Ťiune, prob─â. (0 ~ adus─â ├«n sprijinul ├«mpricinatului.) 3. adeverin╚Ť─â, dovad─â, (├«nv.) patent─â, r─âva╚Ö, siguran╚Ť─â, sinet, testimoniu, te╚Öcherea, zapisc─â, (rusism ├«nv.) rostisc─â. (~ din care rezult─â calitatea sa.) 4. dovad─â, indica╚Ťie, indiciu, pild─â, prob─â, semn, (livr.) testimoniu, (├«nv. ╚Öi reg.) scrisoare, (├«nv.) r─âspuns. (Exist─â numeroase ~ ├«n sprijinul...) 5. atestare, dovad─â, prob─â. (Iat─â o ~ elocvent─â pentru cele ar─âtate.)
m─ârturii (< gr. marturilai), semne ale nota╚Ťiei (IV) bizantine, care indic─â: a) ehul*, c├ónd se scriu la ├«nceputul unei piese, echival├ónd cu cheia* din nota╚Ťia (1) liniar─â; b) caden╚Ťele (1) interioare, marc├ónd sf├ór╚Öitul propozi╚Ťiilor* ╚Öi al frazelor* muzicale. Prin evolu╚Ťia grafiei numeralelor ordinale grece╚Öti: aÔÇÖ, bÔÇÖ, gÔÇÖ, dÔÇÖ, care serveau, ini╚Ťial, la indicarea ehurilor ├«ntre sec. 13-18 s-au folosit ÔÇô ├«n ordinea enumer─ârii ehurilor ÔÇô urm─âtoarele m.: pentru treptele* la1 ╚Öi uneori re1; pentru treapta sol1; sau pentru treapta fa1; pentru treapta sol1; pentru treapta re1; pentru treapta mi1; pentru si sau fa; pentru do1. Dup─â reforma lui Chrysant (v. bizantin─â, muzic─â), pentru ehuri s-au p─âstrat m. de mai sus, iar pentru caden╚Ťele interioare s-au adaptat, dup─â genuri (II), m.: 1. diatonice*; 2. cromatice* (pentru ehurile 2 ╚Öi 6); 3. enarmonice* (1). Toate aceste m. sunt alc─âtuite din: a) ini╚Ťiala treptei, plasat─â deasupra; b) semnul treptei (care difer─â de la gen la gen) plasat dedesubt. M. diatonice sunt str├óns legate de sistemele (II, 2) trifonic ╚Öi tetrafonic.
m─ârtur├şe, m─ârturii, s.f. ÔÇô (reg.) T├órg s─âpt─âm├ónal (fixat ├«n zilele ├«n care oamenii veneau la ora╚Ö, ├«n Sighet sau Baia Mare, s─â depun─â m─ârturii): ÔÇ×Vinerea este zi de m─ârturie. Toate drumurile care duc la Sighet sunt o rev─ârsare de oameni din toate satele. Unii merg s─â v├ónd─â, al╚Ťii s─â cumpere. Unii merg doar s─â vad─â cum merg t├órgurile, ce se aude ╚Öi ce se spuneÔÇŁ (A. Radu, 1941: 48). (Trans., Maram.) ÔÖŽ Atestat sec. XV (Mih─âil─â, 1974). ÔÇô Din martur, martor (< lat. martur) + suf. -ie (DEX, MDA).
m─ârtur├şe, m─ârturii, s.f. ÔÇô T├órg s─âpt─âm├ónal (fixat ├«n zilele ├«n care oamenii veneau la ora╚Ö, ├«n Sighet sau Baia Mare, s─â depun─â m─ârturii): ÔÇ×Vinerea este zi de m─ârturie. Toate drumurile care duc la Sighet sunt o rev─ârsare de oameni din toate satele. Unii merg s─â v├ónd─â, al╚Ťii s─â cumpere. Unii merg doar s─â vad─â: cum merg t├órgurile, ce se aude ╚Öi ce se spuneÔÇŁ (A. Radu 1941: 48). ÔÇô Din martur, martor (< lat. martur) + -ie.
m─ârtur├şe, m─ârturii s. f. Declara╚Ťia f─âcut─â de cineva pentru a adeveri ceva sau a-╚Öi sus╚Ťine p─ârerile. ÔÖŽ (├Änv.) M─ârturisire a credin╚Ťei. ÔŚŐ Cortul m─ârturiei (sau al adun─ârii) v. cort. ÔÇô Din (├«nv.) martur + suf. -ie.

M─ârturie dex online | sinonim

M─ârturie definitie

Intrare: m─ârturie
m─ârturie substantiv feminin