Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru m─âritat

M─éRIT├ü, m─âr├şt, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se c─âs─âtori. ÔÖŽ Tranz. A da o fat─â ├«n c─âs─âtorie. ÔŚŐ Compus: (Bot.) m─ârit─â-m─â-mam─â s. f. = ruj─â-galben─â. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un pre╚Ť derizoriu un lucru nefolositor sau de proast─â calitate, a se descotorosi de ceva. ÔÇô Lat. maritare.
M─éRIT├üT1 s. n. Faptul de a (se) m─ârita; m─âriti╚Ö, m─âritare, m─ârit2. ÔŚŐ Loc. adj. De m─âritat = (despre o fat─â) de v├órst─â potrivit─â pentru c─âs─âtorie; nubil─â. ÔÇô V. m─ârita.
M─éRIT├üT2, -─é, m─ârita╚Ťi, -te, adj. (Despre femei) C─âs─âtorit─â. ÔÖŽ (Reg.; despre b─ârba╚Ťi) Care se stabile╚Öte prin c─âs─âtorie ├«n casa so╚Ťiei. ÔÇô V. m─ârita.
M─éRIT├ü, m─âr├şt, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se c─âs─âtori. ÔÖŽ Tranz. A da o fat─â ├«n c─âs─âtorie. ÔŚŐ Compus: (Bot.) m─ârit─â-m─â-mam─â = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un pre╚Ť derizoriu un lucru nefolositor sau de proast─â calitate, a se descotorosi de ceva. ÔÇô Lat. maritare.
M─éRIT├üT1 s. n. Faptul de a (se) m─ârita; m─âriti╚Ö, m─âritare, m─ârit2. ÔŚŐ Loc. adj. De m─âritat = (despre o fat─â) de v├órst─â potrivit─â pentru c─âs─âtorie; nubil─â. ÔÇô V. m─ârita.
M─éRIT├üT2, -─é, m─ârita╚Ťi, -te, adj. (Despre femei) C─âs─âtorit─â. ÔÖŽ (Reg.; despre b─ârba╚Ťi) Care se stabile╚Öte prin c─âs─âtorie ├«n casa so╚Ťiei. ÔÇô V. m─ârita.
M─éRIT├ü, m─âr├şt, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se uni legitim, prin c─âs─âtorie, cu un b─ârbat, a se c─âs─âtori. Irino, tu s─â m─â a╚Ötep╚Ťi, s─â nu te m─âri╚Ťi p├«n─â nu m-oi ├«ntoarce, c─â pe alta n-o s─â iau. BUJOR, S. 64. Nu erau mai mult dec├«t dou─â s─âpt─âm├«ni de c├«nd se m─âritase. CREANG─é, P. 114. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) M├«ndru╚Ťa te-a l─âsat, Cu altul s-a m─âritat. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 100. ÔÖŽ Tranz. A da ├«n c─âs─âtorie. ├Ämp─âratul vrea s─â-╚Öi m─ârite fata. CREANG─é, P. 77. ├Än loc s─â-╚Öi bat─â capu ca s─â m─ârite pe duduca, el umbl─â s─â se ├«nsoare. ALECSANDRI, T. I 338. Pl├«nsese o zi ├«ntreag─â c├«nd auzise c-or s─â o m─ârite. NEGRUZZI, S. I 73. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źdup─â┬╗ sau ┬źcu┬╗) El a m─âritat pe fiic─â-sa dup─â un om bun ╚Öi harnic. CREANG─é, P. 294. ÔŚŐ Fig. Iar calul... spuma alb-o m─ârita Cu s├«nge ro╚Ö ce picura Din str├«nsele z─âbale. CO╚śBUC, P. I 195. ÔÖŽ (Regional, despre un so╚Ť care se stabile╚Öte la gospod─âria nevestei) A se ├«nsura. 2. Tranz. Fig. A vinde, a da cu pre╚Ť mic ceva nefolositor sau de proast─â calitate; a se debarasa de ceva. ├Än sf├«r╚Öit, dur la deal, dur la vale, unul mai d─â, altul mai las─â, ╚Öi Prepeleac m─ârit─â capra! CREANG─é, P. 43.
M─éRIT├üT s. n. Faptul de a (s e) m─ârita; m─âriti╚Ö, c─âs─âtorie. Nu voia s─â aud─â de m─âritat, negruzzi, S. i 105. Vai de m─âritatul t─âu, C─â te-ai m─âritat cu dracu ╚śi ╚Ťi-i beutor b─ârbatu. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 185. ÔŚŐ Loc. adj. De m─âritat = (despre o fat─â) ├«n v├«rst─â potrivit─â pentru c─âs─âtorie.
M─éRIT├üT─é m─âritate, adj. f. (Despre femei) Unit─â prin c─âs─âtorie cu un b─ârbat; c─âs─âtorit─â. Cea mijlocie, Bicu╚Ťa, mai norocoas─â, era singura sor─â m─âritat─â. BASSARABESCU, V. 5.
m─ârit├í (a ~) vb., ind. prez. 3 m─âr├şt─â
măritát s. n.
m─âr├şt─â-m─â-m├ím─â (plant─â) s. f.
m─ârit├í vb., ind. prez. 1 sg. m─âr├şt, 3 sg. ╚Öi pl. m─âr├şt─â
măritát s. n.
MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)
MĂRITÁT s. v. măritiș.
MĂRITÁTĂ adj. căsătorită. (Femeie ~.)
M─âritat─â Ôëá nec─âs─âtorit─â, nem─âritat─â
A M─éRIT├ü m─âr├şt tranz. 1) (fete, femei) A face s─â se m─ârite; a da ├«n c─âs─âtorie; a c─âs─âtori. 2) fig. (lucruri pu╚Ťin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un pre╚Ť de nimic. /<lat. maritare
A SE M─éRIT├ü m─â m─âr├şt intranz. (despre fete, femei) A se uni prin c─âs─âtorie; a se c─âs─âtori. /<lat. maritare
mărità v. a da, a lua de bărbat (vorbind de femei). [Lat. MARITARE].
3) m─âr├şt, a -├í v. tr. (lat. marito, -├íre, d. maritus, b─ârbat, so╚Ť; it. maritare, pv. cat. sp. pg. maridar, fr. marier). C─âs─âtoresc (vorbind de fete). V. refl. M─â m─ârit. V. ├«nsor.
MĂRITA vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tînără.)
MĂRITAT s. căsătorie, măritiș, (rar) măritare, (pop.) mărit. (~ unei femei.)
M─éRITAT adj. c─âs─âtorit. (Femeie ~.)
M─éRIT─é-M─é-MAM─é s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).
m─ârita, m─ârit v. t. 1. a pierde ceva. 2. a da ceva de poman─â. 3. a vinde ceva. 4. a sc─âpa de un obiect nefolositor.

M─âritat dex online | sinonim

M─âritat definitie

Intrare: m─ârita
m─ârita verb grupa I conjugarea I
Intrare: m─âritat (adj.)
m─âritat 1 adj. adjectiv
Intrare: m─âritat (s.n.)
m─âritat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular