Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru m─âritare

M─éRIT├ü, m─âr├şt, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se c─âs─âtori. ÔÖŽ Tranz. A da o fat─â ├«n c─âs─âtorie. ÔŚŐ Compus: (Bot.) m─ârit─â-m─â-mam─â s. f. = ruj─â-galben─â. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un pre╚Ť derizoriu un lucru nefolositor sau de proast─â calitate, a se descotorosi de ceva. ÔÇô Lat. maritare.
M─éRIT├üRE s. f. M─âritat1. ÔÇô V. m─ârita.
M─éRIT├ü, m─âr├şt, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se c─âs─âtori. ÔÖŽ Tranz. A da o fat─â ├«n c─âs─âtorie. ÔŚŐ Compus: (Bot.) m─ârit─â-m─â-mam─â = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un pre╚Ť derizoriu un lucru nefolositor sau de proast─â calitate, a se descotorosi de ceva. ÔÇô Lat. maritare.
M─éRIT├üRE s. f. (Rar) M─âritat1. ÔÇô V. m─ârita.
M─éRIT├ü, m─âr├şt, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se uni legitim, prin c─âs─âtorie, cu un b─ârbat, a se c─âs─âtori. Irino, tu s─â m─â a╚Ötep╚Ťi, s─â nu te m─âri╚Ťi p├«n─â nu m-oi ├«ntoarce, c─â pe alta n-o s─â iau. BUJOR, S. 64. Nu erau mai mult dec├«t dou─â s─âpt─âm├«ni de c├«nd se m─âritase. CREANG─é, P. 114. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) M├«ndru╚Ťa te-a l─âsat, Cu altul s-a m─âritat. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 100. ÔÖŽ Tranz. A da ├«n c─âs─âtorie. ├Ämp─âratul vrea s─â-╚Öi m─ârite fata. CREANG─é, P. 77. ├Än loc s─â-╚Öi bat─â capu ca s─â m─ârite pe duduca, el umbl─â s─â se ├«nsoare. ALECSANDRI, T. I 338. Pl├«nsese o zi ├«ntreag─â c├«nd auzise c-or s─â o m─ârite. NEGRUZZI, S. I 73. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źdup─â┬╗ sau ┬źcu┬╗) El a m─âritat pe fiic─â-sa dup─â un om bun ╚Öi harnic. CREANG─é, P. 294. ÔŚŐ Fig. Iar calul... spuma alb-o m─ârita Cu s├«nge ro╚Ö ce picura Din str├«nsele z─âbale. CO╚śBUC, P. I 195. ÔÖŽ (Regional, despre un so╚Ť care se stabile╚Öte la gospod─âria nevestei) A se ├«nsura. 2. Tranz. Fig. A vinde, a da cu pre╚Ť mic ceva nefolositor sau de proast─â calitate; a se debarasa de ceva. ├Än sf├«r╚Öit, dur la deal, dur la vale, unul mai d─â, altul mai las─â, ╚Öi Prepeleac m─ârit─â capra! CREANG─é, P. 43.
MĂRITÁRE s. f. (Rar) Măritiș. După multe ademe- neli, o înduplecă de măritare. SEVASTOS, N. 203. O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. NEGRUZZI, S. în 183.
m─ârit├í (a ~) vb., ind. prez. 3 m─âr├şt─â
măritáre s. f., g.-d. art. măritắrii
m─âr├şt─â-m─â-m├ím─â (plant─â) s. f.
m─ârit├í vb., ind. prez. 1 sg. m─âr├şt, 3 sg. ╚Öi pl. m─âr├şt─â
măritáre s. f., g.-d. art. măritării
MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)
MĂRITÁRE s. v. căsătorie, măritat, măritiș.
A M─éRIT├ü m─âr├şt tranz. 1) (fete, femei) A face s─â se m─ârite; a da ├«n c─âs─âtorie; a c─âs─âtori. 2) fig. (lucruri pu╚Ťin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un pre╚Ť de nimic. /<lat. maritare
A SE M─éRIT├ü m─â m─âr├şt intranz. (despre fete, femei) A se uni prin c─âs─âtorie; a se c─âs─âtori. /<lat. maritare
mărità v. a da, a lua de bărbat (vorbind de femei). [Lat. MARITARE].
3) m─âr├şt, a -├í v. tr. (lat. marito, -├íre, d. maritus, b─ârbat, so╚Ť; it. maritare, pv. cat. sp. pg. maridar, fr. marier). C─âs─âtoresc (vorbind de fete). V. refl. M─â m─ârit. V. ├«nsor.
MĂRITA vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tînără.)
m─âritare s. v. C─éS─éTORIE. M─éRITAT. M─éRITI╚ś.
M─éRIT─é-M─é-MAM─é s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).
m─ârita, m─ârit v. t. 1. a pierde ceva. 2. a da ceva de poman─â. 3. a vinde ceva. 4. a sc─âpa de un obiect nefolositor.

M─âritare dex online | sinonim

M─âritare definitie

Intrare: m─ârita
m─ârita verb grupa I conjugarea I
Intrare: m─âritare
m─âritare substantiv feminin