mărire definitie

2 intrări

30 definiții pentru mărire

MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.
MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări1 și rezultatul ei; mărit3. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări1.
MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.
MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări1 și rezultatul ei; mărit. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări1.
MĂRÍ2, măresc, vb. IV. 1. Refl. A-și spori dimensiunile, a crește, a deveni mai mare. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I 152. Pînă-s mere mititele Stau în creangă cu putere; Iară dacă se măresc Oamenii le-agrămădesc! HODOȘ, P. P. 71. ♦ A se înmulți ca număr, a crește în număr, a spori. Pe măsură ce treceau prin inima satului, prin «centru», ceata se mărea. DUMITRIU, N. 253. ◊ Refl. pas. între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109. ♦ A crește în vîrstă, a se dezvolta. Mărindu-se și mergînd la școală, el întrecea la învățătură și istețime pe toți copiii. ISPIRESCU, M. V. 4. 2. Tranz. A face mai mare, a face să sporească, să crească; p. ext. a intensifica. Zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți, fantasmagoria fără de margini a nopții își mări farmecul. HOGAȘ, DR. II16. 3. Tranz. (Rar) A slăvi, a preamări, a lăuda. (Refl. pas.) Nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească dumnezeul... îndurărilor. NEGRUZZI, S. I 196. 4. Refl. (Învechit) A se făli, a se fuduli, a se îngîmfa. Asinul mărindu-se întru sine a întrebat pe leu... ce judeci de glasul meu? ȚICHINDEAL, F. 16.
MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări; creștere în dimensiuni, sporire, majorare numerică (sau cantitativă). ♦ Operație de obținere a unei copii fotografice pozitive mai mare decît negativul, cu ajutorul unui aparat special. ♦ Reprezentarea la o scară mai mare a unui desen, a unui plan sau a unei hărți. ♦ (Fiz.) Raport între o dimensiune liniară a unei imagini produse de un sistem optic și dimensiunea liniară corespunzătoare a obiectului respectiv. 2. Fig. Glorie, măreție, splendoare, grandoare, strălucire. O, eroi, care-n trecutul de măriri vă adumbriseți! EMINESCU, O. I 149. Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie, O, Moldovo! țeară mîndră! ALECSANDRI, P. A. 72. Armata Moldovei, în zilele măririi sale, se urca la patruzeci mii moldoveni și patrusprezece mii străini. BĂLCESCU, O. I 118. ♦ Putere, tărie, autoritate. Bietul domn! Mare a fost... că de mărirea lui nu mai sufla nici un boier. DELAVRANCEA, A. 54. 3. (Ieșit din uz; în legătură cu un adjectiv posesiv) Termen de reverență pentru domnitori, înalții demnitari etc.; mărie. V. înălțime. Această ambasadă fu vesel primită de mărirea-sa. BĂLCESCU, O. II 266
mărí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 să măreáscă
măríre s. f., g.-d. art. mărírii; pl. măríri
mărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măreáscă
măríre s. f., g.-d. art. mărírii; pl. măríri
MĂRÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.
MĂRÍ vb. 1. v. crește. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăți. (Și-a ~ stăpânirea peste...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a crește, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. înmulți. 9. a crește, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Și-a ~ averea.) 11. a crește, a se înmulți, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulți, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a crește, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a crește, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adânci. 19. v. glorifica. 20. v. preamări.
MĂRÍRE s. v. aroganță, dimensiune, domnie, fală, fudulie, infatuare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, maiestate, mărie, mărime, măsură, mândrie, orgoliu, proporție, semeție, trufie, vanitate.
MĂRÍRE s., interj. 1. s. v. creștere. 2. s. v. extindere. 3. s. v. dilatare. 4. s. v. holbare. 5. s. creștere, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 7. s. v. înmulțire. 8. s. creștere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.) 10. s. creștere, înmulțire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 11. s. v. majorare. 12. s. v. amplificare. 13. s. (FIZ.) mărire unghiulară = grosisment, putere măritoare unghiulară. 14. s. creștere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. s. v. intensificare. 16. s. creștere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 17. s. amplificare, creștere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (~ schimburilor comerciale.) 18. s. v. glorificare. 19. s. v. glorie. 20. s. v. glorie. 21. s. v. preamărire. 22. interj. osana.
A mări ≠ a (se) împuțina, a denigra, a diminua
A (se) mări ≠ a (se) micșora, a (se) reduce
Mărire ≠ cădere, micșorare, reducere, scădere
A SE MĂRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai mare; a crește sub aspect cantitativ și/sau calitativ; a spori; a majora. 2) (despre procese, fenomene) A crește în intensitate; a deveni mai puternic; a se amplifica; a se intensifica; a se înteți. 3) pop. A se ține mândru; a se fuduli; a se mândri; a se făli. /Din mare
A MĂRÍ ~ésc tranz. 1) A face să se mărească. 2) (persoane) A ridica în slăvi; a glorifica; a proslăvi; a elogia; a exalta; a cânta. /Din mare
mărì v. 1. a (se) face mare; 2. fig. a glorifica: monumente în care să se mărească D-zeul răsboaielor NEGR.
mărire f. 1. acțiunea de a (se) mări: mărirea averii; 2. mijloc de a (se) mări;. 3. demnități, onoruri: împins de pofta măririi AL.; 4. fig. mândrie; apoi cu mărire astfel le vorbește BOL.; 5. glorie: mărire ție, Doamne!
mărésc v. tr. (d. mare). Fac mare, sporesc, augmentez: a mări armata, averea, mirarea. Fig. Preamăresc, glorific, laud: a mări faptele cuĭva. V. refl. Cresc, sporesc, mă fac maĭ mare: veniturile s’aŭ mărit. Fig. Mă glorific. V. majorez.
măríre f. (d. măresc). Acțiunea de a saŭ de a se mări: mărirea veniturilor. Glorie, demnitățĭ, onorurĭ: pofta de mărire. Rar. Mîndrie. Mărire ție Doamne! Fiĭ lăudat (glorios), Doamne! (Te deum laudamus).
mări vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.
MĂRI vb. 1. a crește, a se dezvolta, a se-înălța, (înv. și pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult s-a ~ copilul!) 2. a crește, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) ridica, a spori, a (se) urca. (Suprafețele cultivate s-au ~ la...) 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăți. (Și-a ~ stăpînirea peste...) 4. a (se) dilata, a (se) lărgi. (A ~ un conduct anatomic în timpul operației.) 5. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) umfla, a (se) zgîi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (De ce i s-au ~ ochii atît de mult?) 6. a crește, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. (MAT.) a înmulți. (A ~ de patru ori un număr.) 9. a crește, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Și-a ~ averea.) 11. a crește, a se înmulți, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulți, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 12. a crește, a (se) majora, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ prețul; prețurile s-au ~.) 13. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) potența. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.) 14. a crește, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. a (se) lungi, a (se) prelungi. (Ziua s-a ~.) 16. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a spori. (Viteza vîntului s-a ~.) 17. a crește, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile s-au ~.) 19. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să ~ pe eroii patriei.) 20. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)
mărire s. v. AROGANȚĂ. DIMENSIUNE. DOMNIE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNĂLȚIME. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MAIESTATE. MĂRIE. MĂRIME. MĂSURĂ. MÎNDRIE. ORGOLIU. PROPORȚIE. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.
MĂRIRE s., interj. 1. s. creștere, dezvoltare. (Procesul de ~ a unei ființe.) 2. s. creștere, extindere, lărgire, sporire. (~ suprafețelor cultivate.) 3. s. dilatare, lărgire. (~ unui conduct anatomic.) 4. s. bulbucare, căscare, holbare, umflare, zgîire, zgîit, (pop. și fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboșare, boldire. (~ ochilor.) 5. s. creștere, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 7. s. (MAT.) înmulțire. (~ unui număr de zece ori.) 8. s. creștere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.) 10. s. creștere, înmulțire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 11. s. creștere, majorare, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 12. s. amplificare, intensificare, întărire, potențare. (~ unei mărimi fizice.) 13. s. creștere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 14. s. creștere, intensificare, întărire, întețire, sporire. (~ vitezei vîntului.) 15. s. creștere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 16. s. amplificare, creștere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (~ schimburilor comerciale.) 17. s. elogiere, glorificare, lăudare, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 18. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. 19. s. glorie, grandoare, măreție, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) 20. s. binecuvîntare, glorificare, laudă, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 21. interj. osana!, slavă! (~ ție, Doamne!)
mărire, creșterea unui interval* cu un semiton* cromatic. M. apare de obicei ca rezultat al cromatizării*. Cvarta* mărită este singurul interval mărit natural care poate exista și in modurile diatonice*; v. triton.
mărí, măresc, vb. refl. – A se făli, a se mândri; a fi îngâmfat: „Pânzătură cu puiț’, / Măi feciori, nu vă măriț” (Bilțiu, 2006: 51). – Din adj. mare (< lat. mas, maris) (DEX, MDA).
MAIOR E LONGINQUE REVERENTIA (lat.) depărtarea mărește respectul – Tacit, „Annales”, I, 47. Scurgerea timpului face să crească prestigiul marilor personalități, țesând o aureolă în jurul lor și trecându-le în legendă.

mărire dex

Intrare: mări
mări 1 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: mărire
mărire substantiv feminin