mărinimie definitie

13 definiții pentru mărinimie

MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).[1]
MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).
MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință și generozitate; atitudine plină de abnegație, bunătate. Se mai cade către ea mărinimie? DAVILA, V. V. 166. Căpitani de frunte, plini de vitejie... și mărinimie. BOLINTINEANU, O. 68. ◊ Fig. Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248.
!mărinimíe s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei
mărinimíe (sil. mf. măr-) s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei
MĂRINIMÍE s. 1. v. dărnicie. 2. v. generozitate. 3. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)
MĂRINIMÍE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.
Mărinimie ≠ avariție, zgârcenie, meschinărie
MĂRINIMÍE f. Sentiment care constă în sacrificarea interesului personal în favoarea altei persoane; generozitate. /mare + inimă + suf. ~ie
mărinimie f. virtutea si fapta celui mărinimos. [Modelat după lat. MAGNANIMITAS].
*mărinimíe f. (d. mărinimos). Calitatea de a fi mărinimos, generozitate.
mărinimie s. v. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEȚIE. TEMERITATE.
MĂRINIMIE s. 1. culanță, dărnicie, generozitate, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o rară ~.) 2. generozitate, noblețe. (~ sufletului său.) 3. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)

mărinimie dex

Intrare: mărinimie
mărinimie