24 definiții pentru mărie
MĂRÍE, mării,
s. f. (
Înv.)
1. (Urmat de un
adj. pos. sau de un
pron. pers.) Termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate.
2. Situație înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie.
3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. –
Mare1 +
suf. -ie.
MĂRÍE, mării,
s. f. (
Înv.)
1. (Urmat de un
adj. pos. sau de un
pron. pers.) Termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate.
2. Situație înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie.
3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. –
Mare +
suf. -ie.
MĂRÍE, mării,
s. f. 1. (În orînduirea feudală și capitalistă; urmat de
adj. posesiv «ta», «sa» etc.) Termen de reverență la adresa unui monarh, unui domnitor, unui slujbaș înalt, unui boier.
V. înălțime (
5). Să ne dai un semn și nouă de mila măriei-tale. EMINESCU, O. I 146. Cum vor vedea că măria-ta vii cu putere, îndată vor alerga. NEGRUZZI, S. I 138.
2. (Învechit) Persoană sus-pusă. L-au pus împăratul hargat la cai, iarăși la acea mărie la care fusese el mai înainte. SBIERA, P. 73. ◊ Compus:
mai-mărie = șefie, conducere. Toiagul de cinste al mai-măriei. ODOBESCU, S. II 513.
!Măría Sa (
înv.)
loc. pr.,
g.-d. Măríei Sále;
pl. Măríile Lor
!Măría Ta (
înv.)
loc. pr.,
g.-d. Măríei Tále
!Măría Voástră (
înv.)
loc. pr.,
g.-d. Măríei Voástre
măríe (
înv.)
s. f.,
art. măría,
g.-d. art. măríei;
pl. măríi,
art. măríile
Măríile Voástre (
înv.)
loc. pr. Măría ta (sa, voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Măríei tále (sále, voástre); pl. Măríile voástre măríe s. f., art. măría, g.-d. art. măríei, pl. măríi, art. măríile Măríile lor s.f. pl. art. + pr., g.-d. Măríilor lor MĂRIA-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului. MĂRÍE s. (mai ales art.) domnie, înălțime, maiestate, (înv.) mărime, mărire. (~ sa nu vă poate primi.) MĂRÍE s. v. aroganță, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, cinste, cinstire, dimensiune, elogiu, fală, forță, fudulie, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, înfumurare, îngâmfare, laudă, măreție, mărime, mărire, măsură, mândrie, omagiu, orgoliu, preamărire, preaslăvire, proporție, proslăvire, putere, semeție, slavă, slăvire, splendoare, strălucire, tărie, trufie, vaca-domnului, vanitate. PĂRUL-SFINTEI-MĂRÍI s. v. cuscută, torțel. MĂRÍE ~i f. înv. 1) (urmat de un pronume posesiv) Termen reverențios, care era folosit la adresa unei persoane de rang înalt; maiestate. 2) Poziție socială înaltă. /a mari + suf. ~ie mărie f.
1. mărire;
2. titlu dat odinioară Domnilor români și fiilor lor: Măria ta!
măríe f. (d. mare). Vechĭ. Azĭ pop. Mărime, mărire, glorie, maĭestate (întrebuințat ca titlu suveranilor): Măria Sa domnu, regele, împăratu.
măria-popii s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI. MĂRIE s. domnie, înălțime, maiestate, (înv.) mărime, mărire. (~ sa nu vă poate primi.) mărie s. v. AROGANȚĂ. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. CINSTE. CINSTIRE. DIMENSIUNE. ELOGIU. FALĂ. FORȚĂ. FUDULIE. GLORIE. GRANDOARE. INFATUARE. INTENSITATE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. LAUDĂ. MĂREȚIE. MĂRIME. MĂRIRE. MĂSURĂ. MÎNDRIE. OMAGIU. ORGOLIU. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROPORȚIE. PROSLĂVIRE. PUTERE. SEMEȚIE. SLAVĂ. SLĂVIRE. SPLENDOARE. STRĂLUCIRE. TĂRIE. TRUFIE. VACA-DOMNULUI. VANITATE. părul-Sfintei-Mării s. v. CUSCUTĂ. TORȚEL. căcălău, Măria ta expr. (
vulg.) v.
căcălău Mărie dex online | sinonim
Mărie definitie
Intrare: părul-Sfintei-Mării
părul-Sfintei-Mării substantiv masculin articulat (numai) singular