9 definiții pentru măricel
MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele,
adj. Mărișor. –
Mare1 +
suf. -icel. –
Măricică: cu schimbare de
suf. MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele,
adj. Mărișor. –
Mare1 +
suf. -icel, -icică.
MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele,
adj. Diminutiv al lui
mare. 1. v. mare (
1). Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică. PAS, Z. I 223. Oraș măricel, cu o cetate mică. GOLESCU, Î. 31. Luceau stele mărunțele... Mai în jos mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512.
2. v. mare (
2). Sînt cîștiguri mari? – Măricele. CARAGIALE, O. I 349.
3. v. mare (
5). Copiii măricei părăseau scurteica bunichii. DELAVRANCEA, S. 217. Sînt fete măricele, Cîte flori și cîte stele. ALECSANDRI, P. P. 377
măricél (rar)
adj. m.,
pl. măricéi;
f. măricícă/măriceá,
pl. măricéle
măricél adj. m., pl. măricéi; f. sg. măricícă/măriceá, pl. măricéle MĂRICÉL adj. 1. mărișor, (reg.) măricuț, măruț. (Un lucru mai ~.) 2. v. crescut. măricél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. mare). Fam. Cam mare, destul de mare, puțin maĭ mare: copiiĭ s’aŭ făcut măriceĭ.
MĂRICEL adj. 1. mărișor, (reg.) măricuț, măruț. (Un lucru mai ~.) 2. crescut, dezvoltat, mărișor, (fig.) răsărit, săltat. (Fetițe mai ~.) Măricel dex online | sinonim
Măricel definitie