Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru măricel

MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele, adj. Mărișor. – Mare1 + suf. -icel. – Măricică: cu schimbare de suf.
MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele, adj. Mărișor. – Mare1 + suf. -icel, -icică.
MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele, adj. Diminutiv al lui mare. 1. v. mare (1). Erau două străzi: Birjarii Noi și Vechi, așezate la depărtare destul de măricică. PAS, Z. I 223. Oraș măricel, cu o cetate mică. GOLESCU, Î. 31. Luceau stele mărunțele... Mai în jos mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. 2. v. mare (2). Sînt cîștiguri mari? – Măricele. CARAGIALE, O. I 349. 3. v. mare (5). Copiii măricei părăseau scurteica bunichii. DELAVRANCEA, S. 217. Sînt fete măricele, Cîte flori și cîte stele. ALECSANDRI, P. P. 377
măricél (rar) adj. m., pl. măricéi; f. măricícă/măriceá, pl. măricéle
măricél adj. m., pl. măricéi; f. sg. măricícă/măriceá, pl. măricéle
MĂRICÉL adj. 1. mărișor, (reg.) măricuț, măruț. (Un lucru mai ~.) 2. v. crescut.
măricel a. cam mare.
măricél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. mare). Fam. Cam mare, destul de mare, puțin maĭ mare: copiiĭ s’aŭ făcut măriceĭ.
MĂRICEL adj. 1. mărișor, (reg.) măricuț, măruț. (Un lucru mai ~.) 2. crescut, dezvoltat, mărișor, (fig.) răsărit, săltat. (Fetițe mai ~.)

Măricel dex online | sinonim

Măricel definitie

Intrare: măricel
măricel adjectiv