Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru mărișor

MĂRIȘÓR, -OÁRĂ, mărișori, -oare, adj. Diminutiv al lui mare1; măricel, măruț. – Mare1 + suf. -ișor.
MĂRIȘÓR, -OÁRĂ, mărișori, -oare, adj. Diminutiv al lui mare1; măricel, măruț. – Mare1 + suf. -ișor.
MĂRIȘÓR, -OÁRĂ, mărișori, -oare, adj. Diminutiv al lui mare. 1. v. mare (1) Via lui Aristia, vie mărișoară de zece pogoane. CAMIL PETRESCU, O. II 10. Era o livadă mărișoară, presărată cu pomi. REBREANU, I. 19. Cinci cămăruțe... din care una mai mărișoară poartă pomposul nume de salon. NEGRUZZI, S. 70. 2. v. mare (5). Era băiat mărișor, de vreo paisprezece ani. VLAHUȚĂ, O. A. 428. Crește, fă-te mărișoară, Să trăim cît avem viață Cu iubire și dulceață. ALECSANDRI, P. P. 279.
mărișór adj. m., pl. mărișóri; f. mărișoáră, pl. mărișoáre
mărișór adj. m., pl. mărișóri; f. sg. mărișoáră, pl. mărișoáre
MĂRIȘÓR adj. 1. măricel, (reg.) măricuț, măruț. (Un obiect mai ~.) 2. v. crescut.
mărișór, -oáră adj. Măricel.
MĂRIȘOR adj. 1. măricel, (reg.) măricuț, măruț. (Un obiect mai ~.) 2. crescut, dezvoltat, măricel, (fig.) răsărit, săltat. (Un copil mai ~.)

Mărișor dex online | sinonim

Mărișor definitie

Intrare: mărișor
mărișor adjectiv