8 definiții pentru mărișor
MĂRIȘÓR, -OÁRĂ, mărișori, -oare,
adj. Diminutiv al lui mare1; măricel, măruț. –
Mare1 +
suf. -ișor.
MĂRIȘÓR, -OÁRĂ, mărișori, -oare,
adj. Diminutiv al lui mare1; măricel, măruț. –
Mare1 +
suf. -ișor.
MĂRIȘÓR, -OÁRĂ, mărișori, -oare,
adj. Diminutiv al lui
mare. 1. v. mare (
1) Via lui Aristia, vie mărișoară de zece pogoane. CAMIL PETRESCU, O. II 10. Era o livadă mărișoară, presărată cu pomi. REBREANU, I. 19. Cinci cămăruțe... din care una mai mărișoară poartă pomposul nume de salon. NEGRUZZI, S. 70.
2. v. mare (
5). Era băiat mărișor, de vreo paisprezece ani. VLAHUȚĂ, O. A. 428. Crește, fă-te mărișoară, Să trăim cît avem viață Cu iubire și dulceață. ALECSANDRI, P. P. 279.
mărișór adj. m.,
pl. mărișóri;
f. mărișoáră,
pl. mărișoáre
mărișór adj. m., pl. mărișóri; f. sg. mărișoáră, pl. mărișoáre MĂRIȘÓR adj. 1. măricel, (reg.) măricuț, măruț. (Un obiect mai ~.) 2. v. crescut. mărișór, -oáră adj. Măricel.
MĂRIȘOR adj. 1. măricel, (reg.) măricuț, măruț. (Un obiect mai ~.) 2. crescut, dezvoltat, măricel, (fig.) răsărit, săltat. (Un copil mai ~.) Mărișor dex online | sinonim
Mărișor definitie