MĂRGIOÁRĂ, mărgioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine; mărginuță. [Pr.: -gi-oa-] – Margine + suf. -ioară.

MĂRGIOÁRĂ, mărgioare, s. f. Diminutiv al lui margine; mărginuță. – Margine + suf. -ioară.

mărgioáră (rar) (-gi-oa-) s. f., g.-d. art. mărgioárei; pl. mărgioáre

mărgioáră s. f. (sil. -gi-oa-), g.-d. art. mărgioárei; pl. mărgioáre

MĂRGIOÁRĂ s. v. mărginuță.

mărgioară s. v. MĂRGINUȚĂ.