Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru m─ârginit

M─éRGIN├Ź, m─ârginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafe╚Ťe etc.; a contura un lucru, o suprafa╚Ť─â, a ├«ncadra, a delimita. ÔÖŽ A stabili anumite limite. ÔÖŽ Refl. recipr. A se ├«nvecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restr├ónge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (├Änv.) A ╚Ťine sub paz─â, a fixa cuiva domiciliu for╚Ťat; a ├«nchide. ÔÇô Din margine.
M─éRGIN├ŹT, -─é, m─ârgini╚Ťi, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligen╚Ť─â; limitat, redus, prost; (despre calit─â╚Ťi intelectuale, suflete╚Öti etc.) lipsit de agerime, de profunzime. ÔÇô V. m─ârgini.
M─éRGIN├Ź, m─ârginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafe╚Ťe etc.; a contura un lucru, o suprafa╚Ť─â, a ├«ncadra, a delimita. ÔÖŽ A stabili anumite limite. ÔÖŽ Refl. recipr. A se ├«nvecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restr├ónge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (├Änv.) A ╚Ťine sub paz─â, a fixa cuiva domiciliu for╚Ťat; a ├«nchide. ÔÇô Din margine.
M─éRGIN├ŹT, -─é, m─ârgini╚Ťi, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligen╚Ť─â; limitat, redus, prost; (despre calit─â╚Ťi intelectuale, suflete╚Öti etc.) lipsit de agerime, de profunzime. ÔÇô V. m─ârgini.
M─éRGIN├Ź, m─ârginesc, vb. IV. 1. Refl. A avea hotar comun cu..., a se ├«nvecina cu... Republica Popular─â Rom├«n─â se m─ârgine╚Öte la r─âs─ârit ╚Öi la miaz─ânoapte cu Uniunea Sovietic─â. Ôľş ╚Üara ├«mp─âratului Verde. se m─ârginea cu ├«mp─âr─â╚Ťia z├«nelor. RETEGANUL, P. II 11. ÔÖŽ Tranz. A pune hotar, a forma marginea, limita unui loc, a ├«ngr─âdi. Acei care profeseaz─â alungarea cercet─ârii cauzelor din specula╚Ťiunile cuget─ârii m─ârginesc ei singuri ╚Ötiin╚Ťa ╚Öi o reduc la simpl─â nomenclatur─â. MACEDONSKI, O. IV 130. ├Än dep─ârtare, dealuri bl├«nde m─ârgineau vederea. VLAHU╚Ü─é, la TDRG. Iepuri ro╚Öca╚Ťi... se scufundau ├«n tufele ce m─ârgineau p├«r─âul. SADOVEANU, O. I 64. ÔŚŐ (Poetic) Fulger lung ├«ncremenit M─ârgine╚Öte mun╚Ťii negri ├«n ├«ntregul asfin╚Ťit. EMINESCU, O. 148. 2. Refl. Fig. Ase limita, a se rezuma, a se reduce. Se m─ârgini s─â-l priveasc─â ╚Ťint─â ├«n ochi. C. PETRESCU, A. R. 19. Am avea multe de zis ├«n privin╚Ťa articolului ┬źPoe╚Ťi ╚Öi critici┬╗, dar. acuma ne m─ârginim la c├«teva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II 73. Mi se pare c─â ├«ntru atita se cam m─ârginesc foile de dafin ce am putut culege ├«n cariera mea cinegetic─â. ODOBESCU, S. III 22. 3. Tranz. (├Änvechit) A ╚Ťine sub paz─â, a ├«nchide. ├Äl m─ârginea ├«n cas─â sau la mo╚Öie cu paz─â, ca s─â nu comunice cu nimeni. GHICA, S. x.
M─éRGIN├ŹT, -─é, m─ârgini╚Ťi, -te, adj. 1. Limitat, restrins. Sfera pl─âcerilor e foarte m─ârginit─â iarna. RUSSO, O. 131. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligen╚Ť─â, cu orizont ├«ngust; (despre calit─â╚Ťile intelectuale, suflete╚Öti etc. ale oamenilor) redus. M-am resignat s─â trec drept cel mai m─ârginit ╚Öi mai bucher dintre to╚Ťi colegii. GALACTION, O. I 14. Frumoas─â, t─âcut─â, grav─â, spirit m─ârginit, inim─â seac─â de orice sim╚Ťim├«nt. BOLINTINEANU, O. 419.
m─ârgin├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. m─ârgin├ęsc, imperf. 3 sg. m─ârgine├í; conj. prez. 3 s─â m─ârgine├ísc─â
m─ârgin├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. m─ârgin├ęsc, imperf. 3 sg. m─ârgine├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. m─ârgine├ísc─â
M─éRGIN├Ź vb. 1. v. delimita. 2. v. ├«nvecina. 3. a delimita, a limita, a str─âjui, a ╚Ť─ârmuri. (St├ólpii de telegraf ~ ╚Öoseaua.) 4. a ├«ncadra. (A ~ o suprafa╚Ť─â din toate p─âr╚Ťile.) 5. a chen─ârui, a ├«mprejmui, a ├«ncadra, a ├«nconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumin─â poiana.) 6. v. limita. 7. v. reduce. 8. v. restr├ónge.
M─éRGIN├Ź vb. v. defini, determina, preciza, stabili.
M─éRGIN├ŹT adj. 1. v. delimitat. 2. v. limitat. 3. circumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restr├óns. (Trebuin╚Ťe ~.) 5. limitat, unilateral. (O interpretare ~.) *6. (fig.) ├«ncuiat, ├«ngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)
M─éRGIN├ŹT adj. v. meschin.
M─ârginit Ôëá de╚Ötept, erudit, inteligent, nem─ârginit
A M─éRGIN├Ź m─ârgin├ęsc tranz. 1) (lucruri, suprafe╚Ťe etc.) A face s─â capete margini; a delimita printr-o margine. 2) A pune ├«n anumite limite; a reduce la anumite limite; a limita; a restr├ónge. 3) A face s─â se m─ârgineasc─â. /Din margine
A SE M─éRGIN├Ź m─â m─ârgin├ęsc intranz. 1) A avea margini comune (cu ceva sau cu cineva); a fi vecin (cu ceva sau cu cineva); a se ├«nvecina. 2) A-╚Öi impune anumite limite; a se limita. /Din margine[1]
M─éRGIN├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A M─éRGINI ╚Öi A SE M─éRGINI. 2) fig. (despre persoane sau despre manifest─ârile lor) Care denot─â inteligen╚Ť─â insuficient─â; limitat; redus; mediocru. /v. a m─ârgini
m─ârgin├Č v. 1. a pune margine, a desp─âr╚Ťi; 2. fig. a se opri, a se ├«nfr├óna: m─ârgine╚Öte-te!
m─ârginit a. 1. limitat; 2. fig. de pu╚Ťin─â agerime: om m─ârginit.
m─ârgin├ęsc v. tr. (d. margine). Pun margine, limitez: a m─ârgini opera╚Ťiunile. Opresc, pun la locu lu─ş, pun cu botu pe labe: l-am m─ârginit pe acel obraznic. V. refl. M─â limitez, m─â mul╚Ť─âmesc cu c├«t am, m─â ast├«mp─âr: m─ârgine╚Öte-te, cheltuitorule!
m─ârgin├şt, -─â adj. Limitat. Fig. Prost, f─âr─â inteligen╚Ť─â: om m─ârginit.
m─ârgini vb. v. DEFINI. DETERMINA. PRECIZA. STABILI.
M─éRGINI vb. 1. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hot─ârnici, a limita, a marca, (├«nv.) a hot─âr├«, a semna. (A ~ un teren cu jaloane.) 2. a se ├«nvecina, (├«nv. ╚Öi reg.) a se hot─âr├«, a se hot─ârnici, a se megie╚Öi, (├«nv.) a se r─âze╚Öi, a se r─âzi, a se r─âzori, a se sinorisi, a se ╚Ť─ârmuri. (La sud se ~ cu...) 3. a delimita, a limita, a str─âjui, a ╚Ť─ârmuri. (St├«lpii de telegraf ~ ╚Öoseaua.) 4. a ├«ncadra. (A ~ o suprafa╚Ť─â din toate p─âr╚Ťile.) 5. a chen─ârui, a ├«mprejmui, a ├«ncadra, a ├«nconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumin─â poiana.) 6. a se limita, a se mul╚Ťumi, a se reduce, a se restr├«nge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 7. a se limita, a se reduce, a se rezuma, a sta, (rar) a se ├«ncheia. (Importan╚Ťa lucr─ârii nu se ~ doar la...) 8. a limita, a restr├«nge, (fig.) a ├«ngr─âdi. (I-a ~ libertatea de ac╚Ťiune.)
M─éRGINIT adj. 1. circumscris, delimitat, demarcat, limitat. (Un teren ~; o suprafa╚Ť─â ~.) 2. limitat, redus, restr├«ns. (├Äntr-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restr├«ns. (Trebuin╚Ťe ~.) 5. limitat, unilateral. (O interpretare ~.) 6.* (fig.) ├«ncuiat, ├«ngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)
m─ârginit adj. v. MESCHIN.
M─éRGIN├ŹT, -─é (< m─ârgini) adj. 1. Redus, limitat, restr├óns. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligen╚Ť─â, prost, redus. 3. (MAT.) Func╚Ťie m. = func╚Ťie pentru care valoarea sa, ├«n oricare punct din domeniul s─âu de defini╚Ťie, e majorat─â de un num─âr fix. Mul╚Ťime m. = mul╚Ťime de elemente cu proprietatea c─â orice element al s─âu este mai mic dec├ót un element fix ╚Öi mai mare dec├ót un alt element fix.

M─ârginit dex online | sinonim

M─ârginit definitie

Intrare: m─ârgini
m─ârgini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: m─ârginit
m─ârginit adjectiv