mărgăritărel definitie

11 definiții pentru mărgăritărel

MĂRGĂRITĂRÉL, (1) mărgăritărele, s. n., (2) mărgăritărei, s. m. 1. S. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui mărgăritar (1); mărgărităraș. 2. S. m. (Bot.; la pl.) Lăcrămioare. – Mărgăritar + suf. -el.
MĂRGĂRITĂRÉL, mărgăritărele, s. n. 1. Diminutiv al lui mărgăritar (1); mărgărităraș. 2. (Bot.; la pl.) Lăcrămioară. – Mărgăritar + suf. -el.
MĂRGĂRITĂRÉL, mărgăritărele, s. n. 1. Diminutiv al lui mărgăritar (1). O cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunii, ea părea muiată într-un aer de aur. EMINESCU, N. 8. 2. (Bot.; mai ales la pl.) Lăcrimioară. Cu voi, scumpe strugurele, Albe mărgăritărele, Primăvara-și face salbe. ALECSANDRI, P. I 123. Într-acest fel se fac toate celelalte ape, de mărgăritărel, de căpșune, de liliac alb. PISCUPESCU, O. 298.
mărgăritărél1 (înv., pop.) s. m. / s. n., pl. m. mărgărităréi / n. mărgărităréle
mărgăritărél2 (boală) (pop.) s. n.
mărgăritărél (boală) s. n.
mărgăritărél (perlă, plantă) s. n., pl. mărgărităréle
MĂRGĂRITĂRÉL s. 1. mărgărităraș. 2. v. lăcrimioară.
mărgăritărele n. pl. plantă de primăvară cu floricelele albe plăcut mirositoare (Convallaria majalis): mărgăritarele se mai numesc în Mold. lăcrămioare, în Tr. clopotele și suflețele, în Banat georgițe și în Dobrogea cerceluși.
mărgăritărél n., pl. e. Mărgăritar mic (din scoĭcă). Boala numită și mărgăritar. S. m., pl. eĭ. Alt nume al plantelor numite și mărgăritar.
MĂRGĂRITĂREL s. 1. mărgărităraș. 2. (BOT.; Convallaria majalis) lăcrimioară, mărgăritar, (pop.) mărgărit, (reg.) clopoțel, suflețel.

mărgăritărel dex

Intrare: mărgăritărel (pl. -e)
mărgăritărel pl. -e substantiv neutru
Intrare: mărgăritărel (pl. -ei)
mărgăritărel pl. -ei