mărgărint definitie

9 definiții pentru mărgărint

MĂRGĂRÍNT s. m. v. mărgărit1.
MĂRGĂRÍT1, (1) mărgărite, s. n., (2) s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrămioară. [Var.: (2) mărgărínt s. m.] – Din ngr. margharítis.
MĂRGĂRÍNT s. m. v. mărgărit1.
MĂRGĂRÍT1, (1) mărgărite, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrimioară. [Var.: (2) mărgărínt s. m.] – Din ngr. margharítis.
MĂRGĂRÍNT s. n. v. mărgărit1.
MĂRGĂRÍNT s. n. v. mărgărit1.
mărgărít (mărgărínt) (plantă) s. m., pl. -; s. n., pl. mărgărite (mărgărinte) / mărgărituri (mărgărinturi)
mărgărint n. (poetic) mărgăritar: ca un strat de mărgărint AL.
mărgărít n., pl. urĭ (ngr. margaritis, vgr. -ites, d. pers. mervârîd, de unde și turc. mervarid și arm. markarid; lat. margaritum și -ita, it. margarita și margherita, fr. marguerite; bg. sîrb. margarit. V. mărgea, mărgean). Mărgăritar din scoĭcă (Vechĭ). S. m. Mărgăritar (plantă). – Și mărgărint (după argint).

mărgărint dex

Intrare: mărgărint (s.m.; -ți)
mărgărint s.m.; -ți
Intrare: mărgărint (s.n.)
mărgărint s.n.
mărgărint s.n.