mărgărea definitie

2 intrări

11 definiții pentru mărgărea

MĂRGĂRÉLE s. f. pl. (Rar) Mărgăritărele, perle mici. – Cf. mărgăritărel.
MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).
MĂRGĂRÉLE s. f. pl. Mărgăritărele, perle mici. – Cf. mărgăritărel.
MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).
MĂRGĂREÁ, mărgărele, s. f. (În limbaj poetic) Obiect, lucru care seamănă cu mărgăritarul (1), ca formă sau ca strălucire. Și-apoi, frate, mai avea Pe guriță-o floricea Și-n guriță mărgărele. ALECSANDRI, P. I 92.
MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Popular, în urări) A prospera, a înflori. Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159.
mărgăréle (rar) s. f. pl., art. mărgărélele
mărgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgărésc, imperf. 3 sg. mărgăreá; conj. prez. 3 să mărgăreáscă
mărgăréle s. f. pl.
mărgărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgărésc, imperf. 3 sg. mărgăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgăreáscă
mărgăreá s. f. (pl. mărgărele)

mărgărea dex

Intrare: mărgări
mărgări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: mărgărea
mărgărea substantiv feminin plural