Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru m─ârfar

MARF├üR, marfare, s. n. Tren de marf─â. [Var.: m─ârf├ír s. n.] ÔÇô Marf─â + suf. -ar.
MARF├üR, marfare, s. n. Tren de marf─â. [Var.: m─ârf├ír s. n.] ÔÇô Marf─â + suf. -ar.
MĂRFÁR s. n. v. marfar.
MARFÁR s. n. v. mărfar.
M─éRF├üR, m─ârfare, s. n. Tren de marf─â. [Var.: marf├ír s. n.] ÔÇô Marf─â + suf. -ar.
MARFÁR s. n. v. mărfar.
M─éRF├üR, m─ârfare, s. n. (╚śi ├«n forma marfar) Tren de marf─â. Diminea╚Ťa a fost lini╚Öte ca-n toate zilele: dou─â marfare, expresul de la Lemberg. GALAN, Z. R. 164. Trebuia acum s─â-nconjoare mult, tocmai pe la rampa m─ârfarelor. CAMILAR, N. II 211. ÔÇô Variant─â: marf├ír s. n.
marfár (tren) s. n., pl. marfáre
mărfár s. n., pl. mărfáre
MĂRFÁR ~e n. Tren de marfă. /marfă + suf. ~ar
mărfár, mărfári, s.m. și marfáre, s.n. 1. (înv.) negustor ambulant de stofe. 2. s.n. (pop.) tren de marfă.
mărfár n., pl. e. Fam. Tren de marfă.

M─ârfar dex online | sinonim

M─ârfar definitie

Intrare: m─ârfar
marfar
m─ârfar substantiv neutru