mărăraș definitie

2 intrări

12 definiții pentru mărăraș

MĂRĂRÁȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica). – Mărar + suf. -aș.
MĂRĂRÁȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica). – Mărar + suf. -aș.
MĂRĂRÁȘ s. m. Diminutiv al lui mărar. Foițică mărăraș. PĂSCULESCU, E. P. 198. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurărași Vine seara-aduce caș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410.
mărăráș s. m.
mărăráș s. m.
MĂRĂRÁȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.
MĂRĂRAȘ-DE-FRÍGURI s. v. păducherniță.
MĂRĂRÁȘ ~i m. (diminutiv de la mărar) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, toxică, cu flori mici albe, foarte asemănătoare cu mărarul. /mărar + suf. ~aș
mărăráș m. O plantă umbeliferă acŭatică (oenánthe phellándrium saŭ phellándrium aquáticum)
MĂRĂRAȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.
mărăraș-de-friguri s. v. PĂDUCHERNIȚĂ.
MĂRĂRAȘ, buc. ard. 1780 < subst. mărar.

mărăraș dex

Intrare: mărăraș
mărăraș substantiv masculin
Intrare: Mărăraș
Mărăraș