Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru m─âr─âcinar

M─éR─éCIN├üR, m─âr─âcinari, s. m. Nume dat mai multor p─âs─âri c─âl─âtoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-├«nchis ╚Öi cu g├ótul negru, care tr─âiesc prin m─âr─âcini╚Öuri, ├«n apropierea apelor (Saxicola). ÔÇô M─âr─âcine + suf. -ar.
M─éR─éCIN├üR, m─âr─âcinari, s. m. Nume dat mai multor p─âs─âri c─âl─âtoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-├«nchis ╚Öi cu g├ótul negru, care tr─âiesc prin m─âr─âcini╚Öuri, ├«n apropierea apelor (Saxicola). ÔÇô M─âr─âcine + suf. -ar.
MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s. m. Mică pasăre călătoare, cu pene castanii-întunecate, care trăiește prin mărăcini, pe sub poalele pădurilor (Saxicola rubetra).
mărăcinár s. m., pl. mărăcinári
mărăcinár s. m., pl. mărăcinári
M─éR─éCIN├üR s. (ORNIT.) 1. (Saxicola torquata rubicola) pietro╚Öel, (reg.) ╚Ť├óitoare, capra-dracului. 2. (Saxicola rubetra) urzicar.
MĂRĂCINÁR ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, insectivoră, cu pene castanii-închise și cu gâtul negru, care își face cuib prin mărăcinișuri. /mărăcine + suf. ~ar
m─âr─âcinar m. pas─âre care tr─âie╚Öte prin f├óne╚Ťe ├«n apropiere de ape ╚Öi se nutre╚Öte cu insecte (Saxicola).
mărăcinár m. (d. mărăcine). Un fel de păsărică.
M─éR─éCINAR s. (ORNIT.) 1. (Saxicola torquata rubicola) pietro╚Öel, (reg.) ╚Ť├«itoare, capra-dracului. 2. (Saxicola rubetra) urzicar.

M─âr─âcinar dex online | sinonim

M─âr─âcinar definitie

Intrare: m─âr─âcinar
m─âr─âcinar substantiv masculin