mărăcinar definitie

10 definiții pentru mărăcinar

MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s. m. Nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis și cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor (Saxicola). – Mărăcine + suf. -ar.
MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s. m. Nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis și cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor (Saxicola). – Mărăcine + suf. -ar.
MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s. m. Mică pasăre călătoare, cu pene castanii-întunecate, care trăiește prin mărăcini, pe sub poalele pădurilor (Saxicola rubetra).
mărăcinár s. m., pl. mărăcinári
mărăcinár s. m., pl. mărăcinári
MĂRĂCINÁR s. (ORNIT.) 1. (Saxicola torquata rubicola) pietroșel, (reg.) țâitoare, capra-dracului. 2. (Saxicola rubetra) urzicar.
MĂRĂCINÁR ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, insectivoră, cu pene castanii-închise și cu gâtul negru, care își face cuib prin mărăcinișuri. /mărăcine + suf. ~ar
mărăcinar m. pasăre care trăiește prin fânețe în apropiere de ape și se nutrește cu insecte (Saxicola).
mărăcinár m. (d. mărăcine). Un fel de păsărică.
MĂRĂCINAR s. (ORNIT.) 1. (Saxicola torquata rubicola) pietroșel, (reg.) țîitoare, capra-dracului. 2. (Saxicola rubetra) urzicar.

mărăcinar dex

Intrare: mărăcinar
mărăcinar substantiv masculin