MĂNUNCHIULÉȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui mănunchi. – Mănunchi + suf. -uleț.

MĂNUNCHIULÉȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui mănunchi. – Mănunchi + suf. -uleț.

MĂNUNCHIULÉȚ, mănunchiulețe, s. n. (Rar, și în forma mănuchiuleț) Diminutiv al lui mănunchi. Slujba lui de căpetenie fu ca să facă în fiecare zi cîte douăsprezece mănuchiulețe de flori. ISPIRESCU, E. 232. – Variantă: mănuchiuléț s. n.

mănunchiuléț (rar) s. n., pl. mănunchiuléțe

mănunchiuléț s. n., pl. mănunchiuléțe

MĂNUNCHIULÉȚ s. v. buchețel.

mănunchiuleț s. v. BUCHEȚEL.