Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru m─ânunchi

M─éN├ÜNCHI, m─ânunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de gr├óu, de iarb─â etc. care poate fi cuprins─â cu m├óna; m├ón─â, m─ânu╚Ö─â (2). 2. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ) Buchet de flori. ÔÖŽ Leg─âtur─â de mai multe obiecte de acela╚Öi fel, str├ónse laolalt─â. 3. M├óner (la unelte ╚Öi arme), coad─â, pl─âsea. [Pl. ╚Öi: (rar, m.) m─ânunchi. ÔÇô Var.: m─ân├║chi s. n.] ÔÇô Lat. manuclus.
M─éN├ÜNCHI, m─ânunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de gr├óu, de iarb─â etc. care poate fi cuprins─â cu m├óna; m├ón─â, m─ânu╚Ö─â (2). 2. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ) Buchet de flori. ÔÖŽ Leg─âtur─â de mai multe obiecte de acela╚Öi fel, str├ónse laolalt─â. 3. M├óner (la unelte ╚Öi arme), coad─â, pl─âsea. [Pl. ╚Öi: (rar, m.) m─ânunchi. ÔÇô Var.: m─ân├║chi s. n.] ÔÇô Lat. manuclus.
M─éN├ÜNCHI, m─ânunchiuri, s. n. 1. Grup de mai multe fire (de gr├«u, iarb─â, flori, paie etc.), c├«te po╚Ťi cuprinde cu m├«na. V. fascicul, buchet. Ieri am g─âsit pe banca solitar─â Din parc un biet m─ânunchi de flori trecute. IOSIF, P. 36. Tinerele-i plete. ea le prinde m─ânunchi ├«n alba-i m├«n─â. CO╚śBUC, P. I 52. Duce╚Ťi pe Sura la grajd ╚Öi-i da╚Ťi un m─ânunchi de f├«n. NEGRUZZI, S. III 19. ÔŚŐ Fig. Iat─â deci un m─ânunchi ├«ntreg de cauze importante: sociale, economice... intelectuale, care lucreaz─â ├«n aceea╚Öi direc╚Ťie. GHEREA, ST. CR. III 80. ÔÖŽ Leg─âtur─â de mai multe obiecte de acela╚Öi fel, str├«nse laolalt─â. Un m─ânunchi negru de pene de cocor... ├«mpodobea c─âciula cea ungureasc─â. ISPIRESCU, M. V. 43. 2. M├«ner de lemn, de os sau de metal, la unele unelte ╚Öi arme. M─ânunchiul s─âbiei ├«ntoarse era b─âtut ├«n pietre scumpe. SADOVEANU, O. VII 91. Palo╚Ö o╚Ťelit, Cu m─ânunchiul poleit. ALECSANDRI, P. P. 137. Secerile m─ârun╚Ťele, Cu din╚Ťii de floricele, Cu m─ânunchi de viorele. TEODORESCU, P. P. 150. ÔÇô Pl. ╚Öi: (m.) m─ânunchi. - Variante: m─ân├║chi, m─ânuchiuri (ODOBESCU, S. III 57), s. n., ╚Öi m─ânunchi (ID. IB. I 480), s. m., m─ân├║nche (D. ZAMFIRESCU, R. 76) s. n.
m─ân├║nchi s. n., pl. m─ân├║nchiuri
m─ân├║nchi s. n., pl. m─ân├║nchiuri
MĂNÚNCHI s. 1. (pop.) mână, polog, (reg.) mănușă, smoc, vâslă, (prin Olt.) mânună. (~ de grâu, de cânepă, de iarbă.) 2. v. buchet. 3. legătură. (Un ~ de nuiele.) 4. v. fascicul.
M─éN├ÜNCHI s. v. coad─â, coarb─â, coc├órl─â, m├óner, pl─âsea, splinu╚Ť─â.
M─éN├ÜNCHI ~uri n. 1) Cantitate de plante cu tulpina sub╚Ťire care poate fi cuprins─â cu m├óna. 2) Leg─âtur─â de mai multe obiecte de acela╚Öi fel. 3) ├«nv. Parte a unui obiect (vas, instrument, u╚Ö─â etc.) de care se apuc─â sau se ╚Ťine cu m├óna; m├óner. ~ de coas─â. /<lat. manuclus
mănunchiu n. 1. legătură de mai multe lucruri: mănunchiu de flori; 2. mâner: mănunchiul săbiei, coasei. [Lat. MANUCLUS == MANIPULUS].
m─ân├║ch─ş (vest) ╚Öi m─ânunch─ş (est) m., pl. ur─ş (lat. pop. manucius, cl. manipulus, manipul; it. manocchio, vfr. manoil, pv. manoih, cat. manoil, sp. manojo, pg. manojo, manolho, molho. Cp. cu genunch─ş, r─ârunch─ş, trunch─ş). M├«ner (la cu╚Ťit, la sabie). Fascicul, chit─â, buchet: un m─ânunch─ş de flor─ş. ÔÇô ├Än vest ╚Öi m├«nuch─ş ╚Öi munuch─ş, ├«n Olt. m─ârunch─ş. Dim. -chel, pl. e.
M─éNUNCHI s. 1. (pop.) m├«n─â, polog, (reg.) m─ânu╚Ö─â, smoc, v├«sl─â, (prin Olt.) m├«nun─â. (~ de gr├«u, de c├«nep─â, de iarb─â.) 2. buchet, (reg.) smoc, stebl─â, ╚Öomoiog, ╚Öomoltoc, (Transilv. ╚Öi Ban.) chit─â, (Transilv., Maram. ╚Öi Ban.) stru╚Ť, (Transilv.) v├«rst─â. (Un ~ de margarete.) 3. leg─âtur─â. (Un ~ de nuiele.) 4. fascicul, snop, (rar) sul. (Un ~ de raze.)
mănunchi s. v. COADĂ. COARBĂ. COCÎRLĂ. MÎNER. PLĂSEA. SPLINUȚĂ.

M─ânunchi dex online | sinonim

M─ânunchi definitie

Intrare: m─ânunchi (pl. -chi)
m─ânunchi pl. -chi
Intrare: m─ânunchi (pl. -uri)
m─ânunchi pl. -uri substantiv neutru